Lupisorii parasesc haiticul

A inceput un nou an cercetasesc si, daca la scoala treci in anul urmator, la cercetasi o parte din ei incep o noua etapa la inceputul fiecarui an.
Vorbesc desigur de trecerile de la lupisori la temerari si de la temerari la exploratori, treceri asteptate cu emotie de cei implicati pentru ca nici o trecere nu seamana cu cealalta!
Asa s-a intimplat si anul acesta! Desi stiau ca se va intimpla, nu stiau cand si cum va fi.
Datorita amenintarii cu o prognoza meteo defavorabila am ales”jungla” orasului.

Si lupisorii nostri au pornit cu totii sa gaseasca un copac ce ne ajuta sa bem ceai toamna,au deslusit tilcul dintr-o povestioara, au aflat ce inseamna”edificiu”si cate geamuri are cel mai important edificiu din oras, si-au dovedit abilitatea intr-un joculet nou la care s-au descurcat cu brio, si-au vizitat prietenii lor copacii ce le-au dat in dar frunze colorate si crengute, si-au incercat rezistenta la trasul funiei si nu in ultimul rand au trebuit sa se ghideze unii pe altii sa treaca “terenul minat” ce-i despartea de colegii lor temerari. Si, cand au desfacut biletelele ce contineau cate o litera, au aflat cuvantul magic pe care unii dintre ei deja il intuiau:TEMERAR!!!

Dar n-a fost suficient! Pentru a ajunge in campia temerarilor au iesit din jungla pe o mica tiroliana,pe care unii o faceau pentru prima oara, invingandu-si frica! Altfel, nu puteau intra in randurile temerarilor!

A urmat promisiunea si primirea mult rivnitelor esarfe verzi!
Si bucuria succesului! Iar noi, liderii lor de lupisori ne-am bucurat alaturi de ei dar am avut si o stringere de inima ca ne-au parasit lupisorii…

Viata merge insa inainte si haiticul e deja populat cu aspiranti la titlul de lupisor.
Iar noi suntem alaturi de ei, GATA ORICAND!
Ale voastre, Geno, Luci, Manuela

Treceri la Explo

Sambata asta am profitat de vremea frumoasa de toamna si am facut o iesire prin padurile de la Valea Seaca.
Datorita faptului ca multi cercetasi aveau tot felul de examene la Centrul de excelenta, am plecat tarziu, dupa pranz.
Asa se face ca abia in jurul orei 15, 19 temerari, 3 explo si 3 lideri, ne-am adunat  in gara din Topile.
Aici cei doi temerari care trebuiau sa treaca la explo (Oana si Cristi) au primit primul indiciu despre drumul ce-l aveau de urmat. Ca sa nu se simta prea singuri si pentru ca cercetasia e totdeauna mai frumoasa cu cat grupul e mai mare, i-au insotit in mica lor aventura toti temerarii mari din clasele 7-8.
Ba in cautarea primelor doua indicii i-au ajutat si ceilalti, ca sa vada si cei mai mici cum sta treaba :)
Cei mici au fost asa de zelosi, ca au descoperit primele doua indicii inaintea lor!

Apoi drumurile noastre s-au despartit pentru un timp.
Ei au  avut de gasit Muntele Alb si apoi semnul cercetasiei iar noi am luat-o direct catre o mica poiana, ce era urmatorul punct de intalnire.
Pe drum, ca la orice iesire in mijlocul naturii, cei mai noi si nu numai ei, au aflat cate ceva despre: orientarea cu busola, punctele cardinale, varsta copacilor, specii de arbori si plante din jur.

In poiana, in asteptarea celorlalti, ne-am mai jucat putin. Dupa ce ne-am reunit, am luat cu toti o mica gustare ca sa prindem forte pentru incercarile ce le aveam in fata :)
Ne despartim iar, noi urmand s-o luam direct catre poiana Dusan.
Ceilalti o iau iar pe drumul lor, de data asta urmarind traseul cu ajutorul hartii si al busolei.

Dupa descoperirea Bastionului, a Padurii de Argint si recuperarea mesajului din Fantana Parasita, acestia au trebuit sa mai stranga pentru strumfi (adica noi) macare (adica semuinte de jir decojite!) pentru a primi ultimul indiciu.
Nu prea ne-am saturat noi dar pana la urma au primit si indiciul mult dorit. :)
Asa ca au adunat toata "recolta" lor (cele 5 pietre magice si cele 5 semnite/fructe de la diferiti copaci/arbusti) si au pus-o pe Tabla Vietii. Tabla cu ajutorul careia au trebuit sa inteleaga si sa explice interactiunile dintre cele 5 elemente primordiale: apa, lemn, foc, pamant si metal.

Din pacate ceasurile erau mai inaintate decat ne-am fi dorit, asa ca "alpinistii" au trebuit sa renunte la ultima proba.
Nici nu stiu ce au pierdut!

Poze din timpul pregatirilor.

A urmat depunerea promisiunii si retragerea catre masini la lumina tortelor.
Cum tot era senin, am facut putina astronomie si aflarea nordului dupa steaua polara.

(semi)Trecerea

A venit toamna şi a adus cu ea primele treceri între ramurile de vârstă din centrul nostru local. Aşa că sâmbătă au plecat în hike lupişorii şi temerarii, pe trasee diferite şi desigur fără a şti ce li se pregăteşte.
Întâlnirea a fost în lunca Siretului la podul suspendat de la Gura Bâdiliţei.

Povestea lupişorilor
Simbata, 30 octombrie 2010 - o frumoasa zi de toamna - a avut loc prima iesire in natura a lupisorilor si temerarilor din centrul nostru in acest an cercetasesc. Au reusit sa vina doar o parte dintre ei printre care si Teona, Irina si Madalina, apirante la titlul de temerar. Bineinteles ca nu a stiut niciun cercetas scopul principal al acestei intilniri asa ca au fost mirati cind am plecat in directii diferite.
Tinta noastra a fost sa ajungem la o punte pe cabluri ce traverseaza Siretul in dreptul satului numit Gura Bidilitei,temerarii pe o parte si lupisorii evident pe celalalt mal.Dupa un traseu de vreo 5 km. in care lupisorii au trebuit sa afle folosind harta si intrebind localnici cum ajung la puntea respectiva, am reusit s-o gasim si ne-am oprit sa luam masa.Dupa masa au aflat ca cele trei lupisoare vor parasi haiticul pentru ca au crescut si vor trece puntea sa se intilneasca cu ciobanul ce le va calauzi pasii la cimpie. Asta stiau ei ca se va intimpla cindva, si-au luat ramas bun au facut poze, dar cind au aflat ca numai fetele trec puntea a fost o tragedie! Feţe picate, lacrimi innodate in barba.... asa ca dupa ce Akela(adica eu) a trecut cu fetele puntea si au fost preluate de "cioban" (Titus) am revenit si impreuna cu Genoveva si Liliana (noua noastra viitoare lider de lupisori) am trecut cu cite doi lupisori de mina puntea ce se misca destul de tare si mai avea si ceva scinduri lipsa.
Cind am revenit pe malul nostru aveam cei mai incintati si fericiti lupisori! Nu mai dovedeau sa-si spuna unui altuia impresiile si abia asteptau sa ajunga acasa sa povesteasca ce grozavi au fost! Asa ca urmatorii 6 km facuti pe digul Siretului pentru revenirea in oras nici n-au fost simtiti.




Luci aka "Tigrul jucăuş"

Povestea temerarilor
Dimineaţa pe la 10, vreo 20 de temerari au pornit voiniceşte, prin iarba batuta de bruma, de-a lungul Siretului. În luncă, lângă Blăgeşti, stăteam şi ne întrebam daca "Let's do it" a fost doar un vis. De ce? Fiindcă parcă plouase cu PET-uri!



Drumul a continuat pe lângă pădurice şi puţin mai sus ne-am întălnit cu ciobanul şi turma sa de oi. Unul autentic! Ne-ar fi prins bine sa fie mai încolo, la întâlnirea cu lupişorii dar din păcate stâna de acolo era pustie la acea oră.



Pe la prânz au făcut un popas mai lung la fântâna cu ciutură, deja cunoscută din primăvară. Cand tocmai o dăduseră mai bine pe cântece, apar şi forţe proaspete: trei lupişoare care de acum vor activa la noi, la temerari. Akela tocmai le trecuse peste pod şi le predase ciobanului.





Ceeeerc!
Sunt prezentati noii membri ai unitatii de temerari, li se da harta tinutului (alba deocamdata dar oare cum o sa arate peste patru ani?) si busola. Esarfa si promisiunea au ramas pentru vremuri mai bune, cand scoutshop-ul va fi iar functional. De aici si (semi)trecerea. Un aplauz cercetasesc si la drum!



Urmatorul popas, liziera padurii.
Daca tot aveam busole, macar sa le folosim!
Ne impartim iute in trei echipe:
- "batranii" = cei de-a opta (ba chiar si de-a 9-a, fiindca Madalin a vrut sa ramana la temerari si sa faca trecerea la anul cu toata patrula) vor merge singuri
- cei mai vechi, cu promisiunea depusa, vor merge insotiti de Cristi
- iar pe cei noi ii voi insoti eu.
Se impart hartile, se dau busolele, se reamintesc notiunile de baza privind orientarea si la drum.
Fiecare echipa va porni din puncte diferite si ne vom intalni cu totii in luminisul aflat la cca 1 km in adancul padurii.
Cantece, voie buna, cate o privire aruncata busolei si in mai putin de jumatate de ora ne regrupam. Ceea ce parea pe Google Earth o poiana, s-a dovedit a fi de fapt un desis plin cu arbusti tineri asa ca am preferat sa ramanem in marginea lui.
Ce a mai urmat? Jocuri, desigur! Tir cu arcul, "duelul", cine ia esarfa au facut ca timpul sa treaca in zbor. Ziua frumoasa de toamna ne imbia sa mai stam, dar stiam ca mai aveam cale lunga pana acasa.


Pornim din nou la drum, peste plapuma groasa de frunze aurii. In curand ajungem si la podul mult asteptat, faimosul pod suspendat de la Gura Badilitei. Balans, strigate, emotii, degete albite de stransoare pentru unui, mers degajat pentru altii ... cam asa a fost pe cei cca 150m ai podului.
Restul drumului pe dig (cca 6km) s-a facut fara popasuri, fiecare avand probabil in gand o masa buna si o baie calda pentru relaxare.




La final, ca tot facusem mai bine de 15km, o scrurta prezentare a cauzelor, efectelor si remediilor febrei musculare. Cine stie, poate prind bine :)



Titus aka "Acvila călătoare"