Intalnire CL Bacau

Dupa cateva mailuri schimbate cu Patriciu, unul din liderii bacauani, hotaram sa ne intalnim in weekendul 12-13.06.2010
Zis si facut!
Pe o caldura torida, am ajuns la Sarata pe la pranz, intr-un microbuz supraglomerat.
Am urcat putin in lungul unui parau si am pus tabara in padure, pe o platforma.
Asa, macar am fost feriti, cat de cat, de soarele arzator.
Datorita vremii caniculare, am schimbat putin programul si am trecut la constructii hidro :) Adica am facut un mic baraj si apoi a urmat o balaceala generala in micul lac format. O scurta plimbare in lungul paraului a completat programul zilei.
Dupa ce s-au instalat corturile si s-au stabilit plantoanele, am trecut la strangerea lemnelor pentru foc. Acesta a fost aprins, dupa ceva stradanii, cu amnarul. Imediat au aparut carnaciorii si alte delicatese ce au fost, mai mult (unele prea mult :) sau mai putin, prajite la foc. Apoi au urmat jocuri (unde Patriciu a fost de neintrecut) si cantece de chitara, pana tarziu spre miezul noptii.
Programul de seara a avut si o mica festivitate. Un alt cercetas, Narcis, a depus promisiunea si a primit esarfa.
A venit si vremea somnului, vegheat de plantoanele mixte (Pascani/Bacau) stranse in jurul focului.

A doua zi, inviorarea (spre "deliciul" unora :D), masa de dimineata si apoi am plecat cat de devreme s-a putut intr-o plimbare pe dealurile din jur.
Caldura mare! Urcam incet pe o coasta abrupta si golasa. Pentru cei care nu si-au adus sepci/palarii (desi li s-a spus; dar deh, ei nu poarta asa ceva ca nu arata bine :)), esarfele au ajuns in curand pe post de bandane, dupa ce au fost udate in prealabil. Dupa vreun ceas de urcus ajungem sus, deasupra vaii, loc din care putem vedea satul asternut la picioarele noastre si departe, prin alburiul prafului, Bacaul. Un scurt poaps apoi incepem coborarea catre tabara, pe o alta poteca ce trece printre case de data asta. Se face si mai cald, desi nu credeam ca mai este posibil! Noroc ca mai intalnim catva fantani in drum, ca sa ne ostoim setea.
A urmat masa de pranz, cateva jocuri si apoi intoarcerea in centrul satului pentru a lua acelasi microbuz tixit de calatori.

Si asa am mai intors o pagina din activitatea noastra ca cercetasi.

Iti multimim Patriciu, ca in ciuda programului incarcat (sesiune) ti-ai facut timp si pentru noi. Sper sa nerevansam cat de curand.

Pot salva şi eu un copac

Proaspat sositi de la Tecuci lupisorii nostri se pregatesc de sarbatorit ziua copilului.Tot in aceasta zi a fost si etapa finala a proiectului “Pot salva si eu un copac”. In cadrul acestui proiect,facusera deja afisele – fiecare patrula cu afisul sau- si au invatat cum se face hirtie manual din hirtie folosita.Acum s-au prezentat cu obiectele facute din aceasta hirtie, masti si ocheleri de carnaval.Toate erau expuse in holul casei de cultura la loc de cinste si urmau a fi vindute paticipantilor la manifestare. ”Drumetii “ si “Gheruta” si-au facut aparitia in centrul orasului cintind cit ii tinea gura, insotiti de colegii lor de clasa si de doamnele invatatoare ce fusesera invitate la acest eveniment. Aveau repertoriu proaspat de la Tecuci! In centru, multi copii insotiti de bunici si de parinti se uitau cu vadita curiozitate la ei si asteptau sa vada ce se intimpla! Si nu s-au plictisit! Ajutati de citiva temerari, exploratori si lideri, lupisorii nosti au cintat ,s-au jucat,au facut facepainting, lucruri cu care copiii din Pascani nu sunt obisnuiti. O mare parte au fost antrenati in aceste activitati, altii au stat timizi pe margine si au privit. In cele din urma, cosiliati de Oana in materie de marketing lupisorii nostri au fost invatati cum sa-si distribuie mastile facute cu mainile lor.Dupa ce ne-au convins inclusiv pe noi, liderii lor ,ca mascutele sunt foarte frumoase bune si utile si ni se potrivesc de minune, toate si-au gasit cumparatori si cu sumele obtinute ne-am cinstit cu o prajitura si suc .
Asa am petrecut primul 1 Iunie cercetasesc la Pascani, cu buna dispozitie, joc si cu rasplata binemeritata a muncii depuse in cadrul programului national “Pot salva si eu un copac”