Între 28 iulie şi 3 august temerari din toată ţara s-au întălnit la Nocrich lângă Sibiu.
Acolo au avut o saptămână plină de activitaţi:
- ateliere tematice: tiroliana, cultură, paper craft, TSA (tehnica speologiei alpine),GDL (Global Development Launch), noduri şi construcţii de camp, renovare casă, mocăniţa, brăţări, etc
- jocuri şi cântece la chitară în jurul focului de tabără
- hike de o zi în Făgăraş (zona Bâlea - cu urcare pe Vânătoarea lui Buteanu 2507m)
- olimpiada (o suită de probe specifice desfăşurate ca un concurs între patrule)
- fiesta
- depunere de promisiune
Din centrul nostru local au participat 15 temerari organizaţi în două patrule de camp: Annoying Hubba-Bubba (Bianca, Isza, Radu, Sânzi, Traian, Zuzu, Vlad) şi Orange (Alexandra, Anca, Călin, Mihai, Mioara, Narcis, Oana, Ştefana).
În continuare câteva impresii (în ordinea în care mi-au fost trimise):
Scoutland 2010 este primul camp in care eu si ceilalti lupisori, temerari si exploratori din Pascani am fost. Pot spune ca am asteptat cu nerabdare data de 23 Iulie, ziua plecarii.
Intr-un sfarsit, ma gaseam in gara, cu un zambet pe buze si un rucsac in spate. Drumul spre Nocrich, Sibiu, in ciuda distantei si a timpului considerabil, a fost scurt. Am vorbit, am ras, am cantat, am dormit, ne-am uitat pe geam, am prins puf de papadie si iar am ras.
In cele din urma am ajuns in Nocrich, locul unde aveam sa ne petrecem o saptamana in cort, nestiind ca asta nu va mai avea sa fie singura noastra grija.
Din punctul meu de vedere, in primele doua zile vroiam acasa, era primul camp, credeam ca toata saptamana va fi ca in primele doua zile. Au inceput atelierele, am inceput sa cunosc alti cercetasi, din alte locuri.
Primul meu atelier a fost cel cu constructiile, era primul contact cu patrula A2, cea cu care aveam sa fiu la fiecare atelier. Ne-am inteles bine, faceam lucrurile impreuna bine, lucram in echipa bine, totul era bine. Cea mai mare nevoie de ajutor am avut-o la facutul de bratari, unde din cauza ca n-am inteles tehnica realizarii, m-am apucat de impletit. Tiroliana si TSA-ul au fost cele mai appreciate ateliere, parerea mea.
Atmosfera a fost foarte placuta. In pauzele dintre ateliere jucam “Steaua”, “Lapte gros”, “Gasca” si multe, multe altele. Intr-adevar, cel mai mult mi-a placut timpul petrecut in jurul focurilor de tabara, inainte de “stingere”. Mi-au placut cantecele germanilor si ei, ca oameni, reusind sa comunic.
In ultimile doua zile eram ingrijorat, inca nu reusisem sa stau de planton, vroiam sa stau de planton, chiar vroiam. In penultima seara am reusit. Stateam langa foc, vorbeam, radeam cu ceilalti si jucam un joc de-al germanilor.
Daca in primele doua zile vroiam acasa, in ultimile doua nu m-as mai fi dat plecat. Probabil as mai fi ramas o bucata bunicica de timp daca ar fi fost posibil, dar asta e. Ne-am distrat cu totii si am profitat din plin. A fost cea mai frumoasa tabara din aceasta vacanta.
Acum asteptam Jamboreea din 2011 ! :D
Traian
A fost foarte frumos. Am avut mici probleme cu mancarea, dusul si veceul, insa a fost foarte frumos. Imi doresc ca si la anul sa mergem iarasi si sper sa fie mai frumos.
Calin
In prima zi de camp nu a fost foarte ok. Cel putin la inceput. Santurile din camp nu starneau atatea zambete ca in ultimele zile. Un grup de cercetasi din Brasov se adunasera la jocuri si atunci am mers si noi. Eram deschisi la idei noi si voie buna, asa ca s-au mai strans cativa cercetasi din Bucuresti. In deschiderea campului, mai pe seara, lumea «striga mai tare, mai tare, mai tare» decat alte centre si multi s-au ales cu raguseli, cu Clujul in frunte. Patrula «The annoying Hubba bubba» a fost repartizata in subcampul «Rasarit» si am fost norocosi. Seara ne-am pus izoprenul in spatele cortului si am inceput sa cantam cu cei din Cluj.
Deja, din ziua urmatoare, au inceput atelierele. Cam asa ne petreceam fiecare zi.
Ne trezeam cu inviorarea de la 7 dimineata. Multumita doamnei Miler, cum auzeam «Buna dimineata» repetat la nesfarsit, nu mai aveam somn. Inviorarea o faceam cu Laura si, datorita faptului ca eram multi, mai exact 154, nu ne puteam misca prea mult la «mersul piticului». Micul dejun incepea la 8 si atunci faceam cunostinta cu coada la mancare. Intr-o dimineata ne-am pus pe jucat «Steaua» si ne-am zis «Hai sa mai jucam, ca si-asa coada e mare!». Cu intarzierea noastra, coada se facuse si mai mare.
De la 9 incepeau atelierele, precum: Paper craft, Cultura, Prim ajutor, Tiroliana, Bratari, Mocanita, TSA sau GDL. Aveam doua ateliere in cursul diminetii, masa de dupa-amiaza, o pauza de doua ore pe care noi o petrecam tot jucandu-ne, apoi incepea inca un atelier. Unele ateliere precum Cultura sau GDL tineau si trei ore.
Cam asa, cu fiecare zi care trecea, cunosteam oameni noi, temerari si lideri deopotriva, de care ne-am atasat. Multumita unora cu tricouri Metallica, Iron Maiden sau slipknot nu era nevoie sa le retinem numele, desi la un moment dat eram curiosi. Daca strigam, spre exemplu, „baiatul cu pinguinul”, sigur majoritatea stiau despre cine vorbesc, datorita atelierului „Paper craft”. La fiecare temerar intalneam diferite caractere. Fiecare avea ceva ce il caracteriza. Personal, m-am inteles cel mai bine cu cei din Cluj (Cluju-i baza), Bucuresti, Oradea si Brasov, chiar Radauti pe alocuri, dar sunt sigura ca m-am imprietenit si cu alti cerectasi, insa nu stiam de unde sunt.
Ca veni vorba de Cluj, strigatul subcampului nostru, Rasarit, a venit de la Alex Cluj: „Poti sa ai o mie de motive sa apui, dar doar unul sa rasari”. Auzeam, apoi clujenii:”Ioi, ce fain!”. Accentul ardelenesc si-a pus repede amprenta pe noi; eu, Isza si Zuzu fiind complet pierdute prin Ardeal.
In fiecare seara se incerca un moment artistic, prezentat la focul de tabara, de la fiecare subcamp si nu numai. Majoritatea se pregateau din timpul zilei pentru scenetele de seara, iar altii nascoceau un moment unic in ultimele 5 minute- cazul nostru.
In camp erau veniti si cercetasi straini (pe langa cercetasii din Oradea care vorbeau ungureste), un grup de francezi si un grup de germani. Germanii erau mai apropiati ca varsta de noi, asa ca aveam parteneri de jucat Steaua sau Buldog. Germanii au raspandit in camp un joc care creea dependenta „Hit Snap Clap” (pentru a nu-l uita, am facut instructiuni de joc).
In fiecare noapte se facea planton, o parte dintre noi nedormind nopti intregi decat trei ore, insa nu a fost rostul de plictiseala.
De doua ori am mers intr-o poienita pentru activitati mai speciale: „Capture the flag” si Olimpiada. „Capture the flag” a fost un joc de dimensiuni uriase, jucat noaptea (cand ne-am intors, la 12 noaptea, cinam), doar cu patru lanterne, doua echipe, doua steaguri si doua inchisori. La Olimpiada am avut diferite probe, insa nu am aflat inca cine a castigat.
Doua jocuri au fost raspandite pe parcursul campului de lideri, si anume Piatra si Zorro. Cu Zorro a fost mai dificil, pentru ca doar cativa lideri erau Zorro si aveau sarcina sa fure lucrurile imprastiate, innapoindu-le la cina, cand se dadeau pedepse.
In ultima seara nu am avut stingere, deci majoritatea nu am dormit deloc. Cand ni s-a facut foame am mers la bucatarie si am gasit salam de biscuiti si ceai cald, dar asta ne cam adormea si am decis sa ne invioram la Steaua. „Wow ce gaura mare!” si buf, asa a cazut Zuzu =)). Eram prea multi, era o singura Stea, iar gaura pe care o formam era prea mare pentru unii, dar ce conta?! Ne distram.
Fredonam continuu melodii ca Vama Veche- „18 ani”, „Seara de mai” sau „Copilita fara minte”, fara sa ne pese pe unde falsam, pe unde nu.
La focul de tabara au cantat si cercetasi germani impreuna cu liderul lor, care canta la ukulele melodii cercetasesti de-ale lor. Aveau un ritm saltaret, menit sa bine-dispuna. Si sa nu uitam de „brasoveanca”.
Dimineata ne-au lasat intai Clujul si Oradea. Ne gandeam cu ironie ca avem mai mult spatiu la coada de la mancare si… alte lucruri pozitive nu mai erau. Pe la amiaza au plecat Bucurestiul si Brasovul, unde s-a lasat cu mai multe lacrimi decat dimineata.
Alti cerectasi, mai vechi, au considerat ca asta a fost cel mai grozav camp, iar eu am considerat ca a fost cea mai buna saptamana ever.
Sânzi
Şi desigur câteva poze:
