"Din punctul meu de vedere, Centenarul Cercetasiei
a fost cel mai palpitant camp de pana acum. Cei care au organizat acest
eveniment au venit de la inceput cu o idee grozava : sa organizeze 2
campuri ( 7 regionale - fiecare alegandu-si zona in care voia sa mearga )
si unul national, dar la care au participat si oameni din tari straine.
Primele
5 zile ni le-am petrecut la Deleni, un camp de aventura, dupa mine.
Startul a fost in forta, dar obositor, insa pe parcurs ne-am mai
revenit. :)
Perioada
petrecuta aici cred eu ca a fost cea mai amuzanta de pana acum. Am
gasit, in fiecare atelier pe care l-am facut, ceva de ras. Daca la
atelierul de facut adaposturi radeam unii de altii de modul fiecaruia de
a taia tarusii sau de a face noduri, la cel de prim ajutor "ne dadeau
lacrimile" de modul ilar in care aratam ba bandajati la frunte, ba la
picior sau chiar la nas, atunci aratam cu totul caraghios. Si doar
radeam...
Consider,
totusi, ca cel mai comic moment a fost atunci cand eu, Andrei si Irina,
veniti din hike foarte obositi, plouati de sus pana jos si plin de
nisip amestecat cu apa in si inafara bocancilor, ne-am bagat bagat la
dus cu tot cu incaltamintea
si sosetele si am inceput sa ne
spalam. Poate ca nu suna atat de nostim, dar din cauza ostenelii am
inceput sa radem zgomotos cam vreo 10 minute incontinuu : ori de apa din
cort, ori de pepenele pe care Andrei il furase de la explo,ori de o
pasare, cred ca am ras si de un siret. :)). Momentul a continuat la
masa, cand tot centrul nostru a inceput sa rada de rasul celorlalti din
jur. Nici pana acum nu stiu de la ce a pornit totul, poate de la rasul
Aminei, poate de ceva ce observase Zuzu, dar cert e ca am fost atat de
zgomotosi incat am atras atentia tuturor, acestia veselindu-se si ei de
noi.
Aceste
120 de ore, aproximativ, ne-au antrenat si spiritul de echipa, deoarece
am avut de facut scenete si probe impreuna. Organizarea chiar a unit
Gloantele, dar a dat startul si unor prietenii noi, frumoase si de lunga
durata, sper eu.
Timpul
petrecut aici a fost plin de lucruri autentice : de la ideea inedita cu
"Razesii lui Stefan", la parteneriatul ingenios cu Cercetasii Militari (
de la care am invatat o groaza de chestii ), probele de la olimpiada (
popice cu harbuz, suflat lungime, panza de paiagan s.a. ) si cate si mai
cate.
Daca
in primul camp am avut parte de multe activitati sportive ( orientare,
hike, TSA, etc. ), ei bine, al doilea s-a concentrat mai mult pe partea
de dezvoltare personala.
Aici,
ne-am intalnit si cu unii prieteni cu care petrecusem ultimele 5 zile,
dar si cu altii mai vechi, toti formand o intreaga gasca.
Pentru
ca toata lumea "sa participe" si la celelalte campuri regionale si
proiecte locale, prima zi a fost investita in sensul acesta. Fiecare
patrula a fost pusa la incercari propuse de cativa reprezentanti ai unor
campuri si a trebuit sa afle ce au facut si cei de la alte centre
locale pentru a-si aminti de 100 de ani de Cercetasie in Romania. Pot spune ca toate probele au avut la baza idei dragute, iar cele de logica si cooperare au fost prioritare.
Au
urmat atelierele, jocurile dintre ele, pauzele, mesele si, in sfarsit
seara cand, daca nu participam la vreun concert, creeam noi propria
noastra reprezentatie.
Daca
ar fi o lista cu "5 lucruri-minimul necesar pentru ca un spectacol sa
iasa grozav", eu personal, as contrazice-o. Au fost nevoie de un
izopren, cateva chitari si oameni cu voie buna (3 chestii in total ),
ca intr-o seara, in fata cortului nostru, sa se adune in jur de 30 de
oameni din parti diferite, cantand la unison "Padure nebuna", " Rosu
Aprins" si multe alte melodii.
Hike-ul din Bucuresti a fost si el placut, din care, unii dintre noi, ne-am ales si cu ceva lucruri noi. :))
Pot sa ma mandresc cu faptul ca in ultima seara am furat pentru prima data mireasa de la o nunta.
Prinsi
in focul evenimentelor, am avut nevoie si de Dan care, cu a sa replica "
Pisi, relaxeaza-te, nu vezi cum se baga?", ne mai oferea cate un moment
de pauza de care mai aveam nevoie din cand in cand. Tot el ne ambitiona
sa ne descurcam bine la workshop-uri : "Vreau sa aratati cat de bine
instruiti sunteti si sa faceti o imagine buna centrului.Vreau ca toata
lumea sa vada cat de Dexteri
puteti fi". Cred ca replica care mi-a placut cel mai mult a fost : "
Ori iesiti pe primul loc, ori pe ultimul. Decat sa fii mediocru, mai
bine fruntas sau codas."
La
Vama Veche si Bere Gratis cu totii am dansat si am cantat pana am
ragusit, iar vreo doua zile am luat tot timpul pastile de gat ( erau si
bune la gust :))).
Atelierele
au fost si ele interesante si diverse : de la Yoga Acrobatica, pana la
Scrierea Vederilor, vorbitul in engleza sau pur si simplu, jocuri, o
intreaga varietate.
Strainii au fost prietenosi si au stiut tot timpul cum sa intretina atmosfera.
In
ultimele zile, in campul nostru aparuse si un cercetas care avea 94 de
ani, numai stiu acum cati ani de cercetasie , dar stiu sigur ca muuulti.
Si
uite-asa, dupa 10 zile petrecute cu o intreaga familie, a trebuit sa ne
si despartim. Ultima zi a fost una din acelea rare in care numai stii
pe cine sa imbratisezi si te temi sa nu fi uitat pe cineva pentru ca
stii ca va mai trece un an, poate doi pana va veti revedea.
Asadar,
dupa parerea mea, acest camp a fost cel mai complex, bine elaborat,
nostim ( si tot asa ) de pana acum. O amintire care va ramane mereu
intiparita in minte. :)"
Maria Grigoriu
Campul regional "Ion I. Onu" - Poiana Deleni
Campul national - Mogosoaia
Deschiderea
Ziua 1
Ziua 2
Ziua 3
Ziua 4
Ziua 5
Ziua 6
Ziua 7
