Promisiune in iunie - Lupisori

Desi a fost in mijlocul saptamanii, 1 Iunie nu a trecut neobservat pentru lupisorii din centrul nostru.


Sa vedeti ce s-a intimplat; la intilnirea lupisorilor ;ne-am trezit cu Bagheera (Razvan), Chill(Violeta), Kaa (Maria), si Baloo (Tudor) care le-au spus lupisorilor ca au niste provocari pentru ei. Au facut si doua patrule speciale-lupisori cu esartfa si lupisori fara esartfa!

Cu totii eram curiosi: ce se va petrece in jungla (orasului)?

Baghera i-a pus sa urce celebrele scari din Pascani sa vada cat sunt de rezistenti si sa stie cite scari au urcat!

Dupa atita efort, l-au gasit sus pe Chill, suparat ca nu poate scoate chitara din husa! L-au ajutat lupisorii si

i-au cintat sa-i treaca supararea. Apoi, Baloo si Kaa le-au spus ca vor afla un lucru important daca vor sti sa foloseasca indiciile de pe harta pe care le-au dat-o!

Cu ajutorul hartii, folosindu-se de tot ce i-au invatat prietenii lor din jungla au ajuns in mai multe puncte unde erau ascunsi colegii lor cu esartfa, ce le-au dat cite un biletel.Cind le-au adunat pe toate,au aflat vestea cea mare! DE AZI SUNTETI CERCETASI!

Si intr-adevar, in fata casei de cultura,linga statuia marelui Sadoveanu, era steagul tricolor, Akela (Lucia) si Raksha (Genoveva)!

Impreuna cu Raksha copiii au spus promisiunea lupisorului iar Akela le-a pus la gat mult doritele esarfe!

Erau prezenti si parintii!

Iata ce-au simtit cei mai tineri lupisori cand au primit esartfa! Impresiile au fost culese azi,la zece zile de cand a avut loc fericitul eveniment, de la lupisorii prezenti.la intilnire:

Vladina: “Pentru mine primirea esartfei inseamna ca sunt un lupisor adevarat!”
Alin; “Am avut un sentiment de fericire! Pentru mine esartfa e ca o stea!"
Andrei: “Am simtit o mare fericire!”
Ioana: “Eu am simtit multa fericire!”
Anca: “Eu am simtit un gol in stomac”
Diana “Am simtit multa bucurie si fericire!”
Alex: “Nu ma asteptam! A fost o onoare sa primesc esartfa cu mana pe steagul Romaniei!”
Vlad: “Eu m-am simtit foarte mindru!”
Estera:” Eu am simtit asa ca niste fluturi in stomac”
Rares: “Eu parca aveam o stea in stomac!”

A consemnat,

Akela

HIke la Valea Seaca 04-05.06.2011

Iesirile in padurea de la Valea Seaca sunt deja o traditie a centrului nostru local.
De data asta am hotarat sa ramanem si peste noapte, mai ales ca aveam in plan si ceva activitati mai deosebite.
Participanti: 1 lupisor (Andrei), 22 temerari (Andreea, Claudiu, Teona, Mada, Irina, Alexandra, Manu, Bianca, Ionut, Maria, Anca, Bia, Cristi-cel mic, Gaby, Isza, Kathy, Sinzi, Zuzu, Stefana. Vlad, Calin, Dragos),  2 explo (Tudor si Laur) si 4 lideri (Cristi - cel mare, Corny, Cristi - cel mijlociu - avem o multime de Cristi :)) si Titus)
Am plecat cu trenul de pranz spre Topile, de unde s-a mers pe jos pana in poiana de pe drumul spre Homita, unde ne-am instalat tabara, am inaltat catargul cu steagul tricolor si am pregatit vatra si lemnele pt foc.
In plus eu si cu Corny am marcat punctele de control pentru hikeul de noapte.
Apoi, odata cu apropierea serii, s-a trecut la activitatile propriuzise.
Cum aveam printre noi cercetasi cu ceva vechime dar fara esarfa (inclusiv un ajutor de lider), grupul s-a impartit in doua. O patrula cu cei fara esarfa inca, sub conducerea lui Cristi (mijlociul) si compusa din Laur, Andreea, Gaby, Claudiu, Cristi (cel mic) si restul lumii.
Toata lumea, cu sau fara esarfa, si-a testat intai abilitatile la TANGRAM.
Apoi patrula pentru Promisiune, incuratata de ceilalti, a mai avut de trecut prin "panza de paianjen".
A urmat parcurgerea nocturna a traseului jalonat anterior. Cele doua grupuri au pornit in sensuri contrare, pe drumuri de caruta sau pe poteci abia ghicite, prin poieni sau desisuri, urmanrind traseul de pe harta si indicatiile de la punctele de control. Mici emotii, zgomote care in intunericul noptii pareau mai ciudate, dar totul a decurs fara probleme.
In plus patrula lui Cristi, a avut si un scurt poapas intr-o poienita din mijlocul padurii. loc in care, la lumina gulgutelor,  fiecare a reflectat la Legea cercetasului si la ceea ce-si vor asuma odata cu depunerea Promisiunii.
Ne-am strans in jurul focului de tabara si cu mana pe drapel, fiecare dintre ei a rostit cuvintele Promisiunii, altele pentru fiecare ramura de varsta dar care toate au un numitor comun: angajamentul de a lasa in urma noastra o lume mai buna, de a juca un rol activ in societate.
Seara s-a incheiat cu nelipsitele cantece, fiind acompaniati de Sinzi la chitara.
Cu greu, binisor dupa miezul noptii, ne-am dus la culcare, ramanand de straja doar plantoanele alese dupa indelungi parlamentari.

A doua zi dimineata, DESTEPTAREA! Mare pacoste si asta! Mai ales la ora 7!!
Au urmat ca de obicei in campuri, ceva exercitii de dezmortire iar intarziatii au beneficiat de program special :)
Masa si iar la joacuri! Carede forta, care de indemnare, pentru toate gusturile.
Pe la panz am strans tabara si asa cum le sade bine unor cercetasi, am lasat in urma doar urmele pasilor nostri.
Sub un soare arzator am revenit prin poiana Dusan, sub privirile usor mirate ale celor iesiti la picnic, catre halta Topile si de acolo acasa.

Titus Hen