LUMINA PĂCII DE LA BETLEEM 2011

Sâmbătă, 17 decembrie, s-a desfăşurat în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Iaşi, Lumina Păcii de la Betleem, cu participarea cercetaşilor din aproape toate centrele din Moldova. Liturghia de la ora 11 a fost prezidată de PS Petru Gherghel, alături de pr. Alois Hîrja şi de încă 2 preoţi asistenţi spirituali Scout.
La fel ca în ultimii 2 ani, cercetaşii păşcăneni din Centrul local Crinii, au participat în număr destul de mare la ceremonia primirii Luminii de la Betleem şi aducerea ei în comunitatea locală.
Anul acesta au participat 16 temerari, un explorator şi 2 lideri.

În drum spre Iaşi:

Tot mai bine-i la "grămadă":

Liturghia care a precedat activitatea de împărţire a Luminii Păcii:

În aşteptare:

AM PRIMIT LUMINA DE LA BETLEEM !!!!

Noi v-am adus Lumină, Speranţă şi Bucurie:

După primirea Luminii de la Betleem, cercetaşii păşcăneni au reuşit să îndeplinească şi o primă misiune în scopul în care a fost creată această acţiune de către cercetaşii vienezi şi anume un licăr de speranţă pentru cei care sunt suferinzi şi au nevoie. Şi unde se putea mai bine decât la copiii (alături de părinţii lor) din secţia Oncologie a Spitalului "Sfânta Maria" din Iaşi. Într-o atmosferă emoţionantă, copleşitoare chiar pentru unii cercetaşi, am dăruit Lumina alături de dulciuri şi fructe pentru toţi copiii internaţi acolo şi am dat o speranţă părinţilor, având în vedere că doi din liderii de la Paşcani au trecut prin experienţa a ceea ce înseamnă Oncologia în viaţa unor părinţi cu un copil de 3 ani. Pentru Teona, dar mai ales pentru Andreea, întâlnirea cu copiii pe care i-au vizitat în saloane, va rămâne o perioadă în memorie.

Înapoi către casă:

Duminică, 18 decembrie, cercetaşii din Centrul Local Crinii Paşcani au dăruit Lumina Păcii de la Betleem în cadrul unor ceremonii religioase desfăşurate în bisericile din Paşcani. Lumina a fost primită cu nădejde şi speranţă de către credincioşi.

Amintiri despre o fierbinte vara cercetaseasca

Se apropie sarbatorile de iarna si ma simt putin vinovata, pentru ca am avut o vara foarte plina de multe intalniri de exceptie cu cercetasi, la care am avut sansa sa iau parte si nu am apucat sa scriu nimic desi de vorbit am tot vorbit. Dar cum “scrisu-i sfant si vorba-i vant” –cum spune romanul, m-am hotarit sa scriu de vara noastra cercetaseasca asa cum o percep acum, dupa ce amintirile s-au sedimentat si a ramas ceea ce are “greutate”.

    Voi incepe desigur cu campul din Franta. Am vorbit despre ce s-a intimplat acolo de nenumarate ori cu nici nu mai stiu cate persoane, s-au pus poze pe facebook, dar nici una din noi n-a scris un rand, desi insemnari avem cu siguranta toate.[intre timp a postat Sanziana pe blog !!] Care toate? Pai eu, Lucia cu sase fete-cucuiete ce formeaza patrula Carton; Sanzi, Iza, Caty, Bianca, Mioara, Zuzu(Georgiana). Impreuna am trait in Franta trei saptamani de cercetasie franceza si am participat la sarbatorirea celor 100 de ani a existentei cercetasiei  in Franta.

    Acum, la distanta de stresul resimtit de prezenta intr-o tara straina,cu raspunderea de starea celor sase tinere, pot spune ca a fost o experienta extraordinara pentru un lider aflat in al doilea an de cercetasie. Ne-am cunoscut mai bine la serile organizate pe rand de francezi si de noi; am avut hike de o zi in care am vizitat zona Roquefort si beciurile in care se fabrica si azi celebra branza;aventura la maxim pe un canion natural in care am innotat in ape involburate de munte, s-au facut salturi in apa si de la 10 metri (desigur, echipati cu costume si casti si sub supravegherea unor instructori care ne-au insotit pe tot parcursul traseului in apa); distractie la olimpiada cercetaseasca in care au fost tot felul de probe inedite: lupta pe o suprafata umeda, curse in saci, aruncarea mingii ude de pe o folie manevrata de o parte si de alta de doua echipe, si altele (sper sa mai completeze fetele, pe care eu cu drag le numesc ”CARTONASE”, da, cu majuscule,pentru ca sunt speciale, fiecare in felul ei); cantari sub clar de luna la Rial, Millau si Becours, plimbari prin orase: Saint Afrique, Millau, Toulouse, interviuri la postul de radio local Saint-Afrique, participarea la Mescla D`oc, din centrul international scout de la Becours unde a avut loc sarbatorirea centenarului Organizatiei Eclaireur et Eclaireusses Francais si cea mai placuta activitate pentru cercetasi-care mie mi-a scos “peri albi”-celebrul Explo! Ce este la ei “Explo”?
    O activitate de trei zile, in care cercetasii, organizati in patrule si avind un traseu bine stabilit pleaca SINGURI trei zile! Trei zile de aventura in care se gospodaresc singuri, isi fac meniu, au un program si sunt verificati dimineata si seara. Desigur, daca au probleme, anunta telefonic liderii. Si la explo participa si copiii de varsta temerarilor!
    Am fost cu liderii francezi in verificarile de seara si am ramas impresionata de modul in care se descurca niste copii atit de mici lasati singuri in locuri izolate! Am aflat apoi ca desi nu pare, copii sunt in atentia autoritatilor locale din zona care sunt anuntate ca sunt prezenti in tinutul de care raspund copii minori! Asa este legea in Franta si asa sunt educati cercetasii la ei!

    Ce am mai remarcat, e ca francezii pun mare pret pe animatie. Mereu au la ei costume de diverse personaje de care se ajuta pentru a crea cadrul simbolic. Cel putin deschiderea de la Becours  a fost un adevarat spectacol de sunet si lumina!
    La plecarea din Franta am facut cu fetele o evaluare a activitatii cu cercetasii francezi. Concluzii? Printre cele mai indragite activitati Explo conduce detasat! Ce nu v-a placut? Perioada prea lunga, timp prea mult liber… Ati repeta experienta? Suta la suta DA!! Au fost citeva din intrebarile si raspunsurile evaluarii! Restul, asa cum am promis raman doar intre noi.

    A doua intilnire cu cercetasi francezi din aceasta vara  s-a petrecut la noi acasa, adica in Romania, mai precis zona Ceahlau, Cheile Bicazului. Inca din iarna l-au contactat pe Titus si i-au spus cam ce vor sa faca. Asa ca, la sfirsit de iulie si inceput de august ne-am intilnit cu un grup de 26 de cercetasi francezi,purtatori de camasi rosii! Sunt numiti in Franta scout-isti si isi desfasoara activitatea sub indrumarea bisericii catolice. Liderii lor, buni vorbitori de limba engleza! Intilnirea cu ei a avut loc intr-o frumoasa zi de duminica la Biserica catolica din Piatra Neamt, unde erau deja musafirii cercetasilor din oras.
    A urmat o ascensiune pe Ceahlau la cabana Dochia unde au si fost cazati o noapte. Eu n-am putut participa din pacate la aceasta etapa, dar luni dupa masa ne-am intilnit in Bicaz si am plecat spre Cheile Bicazului unde am instalat  tabara. Nu asa cum planificase Titus pentru ca cercetasii francezi aveau foarte multe bagaje: aveau la ei oala mare de gatit, tigai, plus aprovizionare pentru toata tabara.
    Am facut impreuna plimbari prin Cheile Bicazului, am gatit impreuna, ne-am distrat impreuna, mai ales in ultima noapte(alba) petrecuta intr-o frumoasa poienita din Piatra Neamt. Aici prietena noastra Andreea (Deea) si-a sarbatorit si ziua de nastere cu sarmale (facute in colaborare cu fetele din Pascani) si un tort urias, cat sa ajunga la cei peste 40 de cercetasi prezenti.
    Din punctual meu de vedere, cea mai mare realizare a acestei intalniri a fost schimbarea perceptiei despre romani si Romania cu care au venit cercetasii francezi. Vorbind cu ei, s-au aratat uimiti ca:
- la noi in scoala se invata limba franceza,
- suntem foarte ospitalieri (in comparative cu spaniolii si italienii)
- avem o tara foarte frumoasa (la un moment dat, unul din lideri mi-a spus “am senzatia ca sunt in Elvetia, aveti foarte multa verdeata”)
- suntem cu totul altfel decat au crezut ei (evident ca am intrebat cum ne-au crezut si mi-au spus “o tara foarte saraca, fara apa curenta cu foarte multi cersetori”). Inutil sa comentez de unde au aceasta perceptie!
-abia asteapta sa revina in tara noastra
    Tot grupul era din Paris!
    Alte impresii si poze  sunt postate de Sanziana!

Despre RoJam? S-a scris mult, am scris si eu impresiile “la cald” e drept, nu pe blogul nostru! A scris foarte frumos si sugestiv Sanzi! Voi spune doar ca a fost un festival al cercetasiei la care fiecare a participat atit cat a fost posibil,nu cat ar fi vrut fiecare.
    Ca lider insotitor de lupisori am participat la atelierele dedicate lor.
Am ramas cu regretul ca am vazut foarte putin dar si cu imensa bucurie de a contribui la formarea unor copii care, in ciuda lacrimilor varsate de dorul parintilor (vorbim de copii de 8-11 ani, unii plecati pentru prima oara de acasa pentru o perioada atat de lunga) au avut niste experiente minunate pe care putini copii de varsta lor le-au trait.
Este minunat sa te intilnesti cu parintii lor care-ti multumesc pentru faptul ca au constatat o schimbare in bine in comportamentul copiilor lor! Pot spune ca e una dintre cele mai mari multumiri ale unui lider voluntar, alaturi de afectiunea pe care o primesti din partea copiilor! In ei gasesti puterea de a continua  activitatea de voluntariat!

A consemnat, Lucia Hen

RoJAM

RoJAM reprezintă cel mai important eveniment pentru cercetaşii români, desfăşurat între 11-21 august, dar şi cel mai semnificativ eveniment naţional din Sud-Estul Europei din ultimul deceniu, prin amploarea şi conţinutul său.

Jamboreea reprezintă întâlnirea zgomotoasă a cercetaşilor din întreaga ţară, dar şi de peste hotare, indiferent de ramură de vârstă. Termenul de „întâlnire zgomotoasă” nu face referire neapărat la sonoritate, cât la impactul asupra comunităţii. Am arătat astfel că cercetăşia contează şi că e un mare avantaj pentru comunitate, pentru România şi pentru întreaga lume. După 75 de ani de la ultima jamboree organizată în România, a venit cea de-a cincea, numită RoJAM.

Ţările participante la RoJAM au fost: Rep. Moldova şi Franţa, repartizate în subcampul nostru, Spania- Catalunia, Israel, Portugalia şi Cehia, iar din ţară au fost prezente 30 de centre locale, Centrul Local "Crinii" participand cu 53 de memebri, lupisori, temerari, exploratori si cinci lideri, pe parcurs alaturandu-se inca doi.

Am fost împărţiţi în subcampuri, după cum spunea, acestea fiind denumite în funcţie de regiuni, iar subcampul nostru s-a numit Maramureş. Am fost mândri să obţinem titlul de „cel mai tare subcamp” pentru faptul că am fost mereu uniţi şi entuziaşti. Putem adăuga în palmares trofeul obţinut de patrula de temerari Carton în cadrul competiţiei "Trofeul celor şase căi", decernat într-una din serile festive şi premiul I obţinut de patrula de lupişori Cercetaşii trăsniţi la Olimpiada sportivă din RoJam.

Am avut zece zile pline, dar frumoase, cu activităţi precum: 3xR (Reducem, Reutilizăm, Reciclăm), Cuptorul solar, Manufactură, Experimente ştiinţifice, Geocaching, Tiroliană, Slackline, Escaladă, Hamac, Semnalizare, Canoe, Atelier foto-video, Muzică, Radio, Jonglerii. Am explorat Sibiul într-un treasure-hunting, am reabilitat parcul de joacă pentru copii Vicentius, am făcut activităţi cu bătrânii de la azilul din Sălişte, am învăţat îndeletniciri ale meşteşugarilor din zonă şi alte proiecte locale.

Cercetaşii ştiu să se distreze, iar RoJAM a oferit spectacole la deschidere şi la închidere, unde i-am avut ca invitaţi pe Bere Gratis şi Mircea Vintilă printre alte momente artistice.

Urmariţi şi festivitatea de deschidere:
http://www.youtube.com/watch?v=_D1agIw2C2w

Ne-am revăzut prietenii de anul trecut, iar pentru noi, ca centru, jamboreea a însemnat foarte mult, reuşind să ne unească şi să ne facă remarcaţi că centru vesel, deschis, dar serios.

Baden-Powell, fondatorul Mişcării Scout, ne spune că „fiecărui tânăr care ni se alătură în cercetăşie trebuie să i se ofere ocazia de a trăi o Jamboree.” Noi am avut ocazia şi suntem cu adevărat nişte câştigători şi ştiţi de ce? Pentru că am trăit-o! V-o dorim şi vouă, cititorilor, care nu aţi participat, mai mici, mai mari şi adulţi voluntari deopotrivă.

Sînzi

„Deşi a fost o perioadă scurtă, 10 zile, am legat noi prietenii şi m-am revăzut cu vechii prieteni. Am învăţat ce înseamnă responsabilitatea, să stai o zi în soare, fără umbră, să-ţi fie foame şi să aştepţi să mănânci împreună cu gaşca. Pe lângă lucrurile fantastice pe care le-am făcut, am întâlnim oameni cu adevărat uimitori de la care am învăţat ce înseamnă cu adevărat să munceşti. Chiar dacă am auzit pentru prima dată de trupă “Bere gratis”, am cântat câteva versuri împreună cu ei şi nu a fost deloc greu. Abia aştept anul viitor să văd cu ce noi aventuri voi mai avea de-a face.” Zuzu

„Rojam?
Whoaa!!... Sunt prea multe idei în capul meu pentru a le desluşi pe toate, însă... ideile principale merită spuse!
Încă de când am auzit de Rojam m-am gândit că o să fie FORTE fain deoarece ştiam că o să vină şi vechi prieteni de care îmi era tare dor şi că o să petrec din nou zile pline de activităţi ce aveau să includă multă muncă, cooperare, sudoare, râsete şi lacrimi de bucurie.
Când am ajuns în câmp, deja toţi din centrul nostru erau asaltaţi de îmbrăţişări calde şi urări de bun venit. E imposibil să nu-ţi placă încă de la început. Apoi, au urmat concertele unde mă simţeam super, mai ales alături de prietenii mei.
La activităţi am putut să-mi dezlănţui latura creativă şi nebună şi astfel, o ocazie foarte rară de văzut, după fiecare zi rămâneam fără energie şi era minunat să văd seara un sac de dormit, la căldurică în cort, alături de cartonistele mele “preferate” şi cu câteva dulciuri împrăştiate prin tot cortul.
Spre sfârşit, parcă toată vlaga din noi era absorbită. Dar era un motiv întemeiat pentru asta! Am petrecut alături de 1300 de cercetaşi jucându-te, râzând, fugind de colo-colo, aşteptând la rândul fetelor de la duşuri, apoi să mai prinzi şi cina, cântând, călătorind şi cercetând.
Când toată lumea îşi făcea bagajele de plecare, mă apucase un sentiment de melancolie şi aş fi vrut să dau timpul înapoi şi tot aşa până la nesfârşit pentru că ştiam că o să-mi fie dor de toată lumea şi că nu o să mai am parte de toată distracţia şi de alte lucruri de învăţat. Fusese minunat!
Până la urmă, cercetăşia e un mod de viaţă şi te formează ca om, făcând din tine o fiinţă ce va lăsa lumea cu un strop mai bună faţă de cum a găsit-o.” Mioara