Ceremonia a avut loc la catedrala romano-catolica din Iasi in cadrul Liturghiei care a fost prezidata de preasfintitului Episcop Aurel Percă
Incepand de maine vom raspandi la randul nostru Lumina in comunitate.
Titus Hen
sâmbătă, 22 decembrie 2012
Lumina Păcii 2012
Astazi a fost randul cercetasilor din zona Moldovei sa primeasca Lumina Pacii.
Simbol al ecumenismului, "Lumina pacii" este raspandita in toata Europa cu ajutorul cercetasilor. Proiectul "Lumina pacii de la Betleem" a fost initiat de un grup de cercetasi din Viena care au preluat ideea televiziunii publice austriece, ORF, in anul 1986, iar aceasta initiativa a ajuns la a 23-a editie in Europa.
Pentru Romania este doar a 17-a iar in Pascani este adusa pentru al patrulea an consecutiv, din 2009, de la infiintarea centrului nostru.
Ceremonia a avut loc la catedrala romano-catolica din Iasi in cadrul Liturghiei care a fost prezidata de preasfintitului Episcop Aurel Percă
Incepand de maine vom raspandi la randul nostru Lumina in comunitate.
Titus Hen
Ceremonia a avut loc la catedrala romano-catolica din Iasi in cadrul Liturghiei care a fost prezidata de preasfintitului Episcop Aurel Percă
Incepand de maine vom raspandi la randul nostru Lumina in comunitate.
Titus Hen
luni, 3 decembrie 2012
Unitate si Prietenie 15
Dupa un drum lung de 7 ore cu multe pauze (din cauza mea si a raului de masina), dupa vreo 400 de km parcursi, dupa o zi care se anunta cu vreme destul de urata la plecare si care s-a schimbat imediat ce am iesit din Pascani, ajungeam la Alba Iulia. Am nimerit intrarea in curtea colegiului Horea, Closca si Crisan din a treia incercare (cum se spune: a treia oara e cu noroc) si am mers repede, repede la Zuzu si Cristi care deja ne asteptau foarte nerabdatori de ceva timp intreband “Cat mai aveeeti?” de cel putin 10 ori in ultimele 5 ore. Prima impresie a fost ciudata. Toata lumea cunostea pe toata lumea, mai putin pe noi. La scurt timp, incepeam si noi sa mai recunoastem unele fete si sa ne mai familiarizam cu locul.
Dupa vreo 2-3 ore de asteptare, toata lumea mergea sa se “cazeze” in cealalta sala de sport pentru ca: “Aici e UPub-ul” (auzeam pe toata lumea din jur spunandu-mi asta). Cu sacii scosi din huse, am citit rapid carticelele oferite de STAFF si nici in jumatate de ora, locatia ne era schimbata, in santurile de nord ale cetatii pentru deschiderea oficiala a festivalului.
Zgribuliti de frig, ne-am incalzit putin cu “Mergem sa vanam un urs”, am ascultat si vizionat cateva scenete, ne-am gandit cam in ce breasla ne-am putea incadra si am cantat imnul UP-ului (care chiar daca il auzeai pentru prima data, refrenul ti-era imposibil sa nu-l retii).
A doua zi de festival, trezirea era in jurul orei 8 (Teoretic! Practic nu ai cum sa dormi mai mult de ora 7 daca o ai in stanga pe Sinziana si in dreapta pe Zuzu, care sunt in picioare si susotesc dupa nici 4 ore de somn.) La ora 9 urcam la masa cu cartonase de schimb unde era o harababura totala, dar constructiva pentru atelierele dorite. Dupa vizarea tuturor atelierelor, toti reprezentantii cu pancarde isi tipau numele atelierului si plecau dupa citirea listei participantilor.
Pam paaaam! Eu, Zuzu si Sinzi ajungem la TSA si Slackline si aflam ca putem face si TIR-ul cu arcul.
Sinziana e prima dintre noi 3, eu toata inspaimantata sunt a2a si Zuzu ramane dupa mine, avand pretentia la poze. Are totusi norocul sa ramana suspendata in ham vreo 4 minute in timp ce se blocheaza funia.
Sinzi isi arata maiestria si la urcatul scartielor, iar dupa ne incercam norocul la tinta.
Pranzul a fost destul de rapid pentru mine avand in vedere ca eram foarte infometata, unii completand si cu o portie de somn.
Competitia breslelor a fost destul de funny pe seara, agitandu-ne si pierzand puncte care nici nu le aveam (afland mai tarziu asta), dar sfarsindu-se cautand iesirea din cetate care mi se parea in momentul acela foarte intortocheata si ciudata.
A treia zi, modul de desteptare era cam similar, urmand a doua sesiune de ateliere. Am sarit lejer peste micul dejun si imi cautam colegii pentru 4 ore la atelierul de Vise. Numai laude pentru atelierul de vise din partea mea. M-am simtit super. Am avut noroc ca la pranzul cald(care l-am luat in mall) am recuperat si micul dejun. In jur de 16:30 ne intorceam la sala, avand unele dubii de mijlocul de transport luat, dar nimerindu-l si pe el pana la urma.
Am fost instruiti despre activitatea care urma, mergand la intrarea in cetate, unde ne-au fost impartite cate o torta la fiecare, asezati cate 4 pe un rand. Am aprins tortele si am plecat, in acelasi ritm toti. Pe timpuri, ostasii cetatii isi aprindeau tortele si defilau prin cetate, pentru a informa localnicii ca sunt in siguranta.
Seara nu s-a incheiat doar cu asta, ci cu Balul Breslelor. Am ornat panoul centrului local cu tot ce aveam la noi si am vizitat celelate centre locale pentru alte provocari.
Nu ne-am multumit cu inchiderea oficiala si am hotarat sa mergem prin oras sa cumparam ceva de mancare. Pentru mine, inchiderea insemna mancare! Singurul loc deschis l-am gasit la Panini, unde mancarea a fost pe masura.
Urmatoarea zi, trageam de fiecare sa se trezeasca, sa putem pleca. Am avut un succes relativ si am reusit sa amanam plecarea doar cu o ora. Unii nu s-au multumit cu orele de somn din sala si au mai atipit si in masina (Data viitoare am sa iti fac mustati cu markerul permanent Radu :D).
Am ajuns acasa in jurul orei 16 acasa, gandindu-ma la Zuzu si Cristi care aveau tren abia la ora 20 si ceva din Alba.
Festivalul a fost super pentru prima noastra participare, ateliere bune si frumoase si atmosfera ok!
eXplo Isza
Sinziana e prima dintre noi 3, eu toata inspaimantata sunt a2a si Zuzu ramane dupa mine, avand pretentia la poze. Are totusi norocul sa ramana suspendata in ham vreo 4 minute in timp ce se blocheaza funia.
Sinzi isi arata maiestria si la urcatul scartielor, iar dupa ne incercam norocul la tinta.
Pranzul a fost destul de rapid pentru mine avand in vedere ca eram foarte infometata, unii completand si cu o portie de somn.
Competitia breslelor a fost destul de funny pe seara, agitandu-ne si pierzand puncte care nici nu le aveam (afland mai tarziu asta), dar sfarsindu-se cautand iesirea din cetate care mi se parea in momentul acela foarte intortocheata si ciudata.
A treia zi, modul de desteptare era cam similar, urmand a doua sesiune de ateliere. Am sarit lejer peste micul dejun si imi cautam colegii pentru 4 ore la atelierul de Vise. Numai laude pentru atelierul de vise din partea mea. M-am simtit super. Am avut noroc ca la pranzul cald(care l-am luat in mall) am recuperat si micul dejun. In jur de 16:30 ne intorceam la sala, avand unele dubii de mijlocul de transport luat, dar nimerindu-l si pe el pana la urma.
Am fost instruiti despre activitatea care urma, mergand la intrarea in cetate, unde ne-au fost impartite cate o torta la fiecare, asezati cate 4 pe un rand. Am aprins tortele si am plecat, in acelasi ritm toti. Pe timpuri, ostasii cetatii isi aprindeau tortele si defilau prin cetate, pentru a informa localnicii ca sunt in siguranta.
Seara nu s-a incheiat doar cu asta, ci cu Balul Breslelor. Am ornat panoul centrului local cu tot ce aveam la noi si am vizitat celelate centre locale pentru alte provocari.
Nu ne-am multumit cu inchiderea oficiala si am hotarat sa mergem prin oras sa cumparam ceva de mancare. Pentru mine, inchiderea insemna mancare! Singurul loc deschis l-am gasit la Panini, unde mancarea a fost pe masura.
Urmatoarea zi, trageam de fiecare sa se trezeasca, sa putem pleca. Am avut un succes relativ si am reusit sa amanam plecarea doar cu o ora. Unii nu s-au multumit cu orele de somn din sala si au mai atipit si in masina (Data viitoare am sa iti fac mustati cu markerul permanent Radu :D).
Am ajuns acasa in jurul orei 16 acasa, gandindu-ma la Zuzu si Cristi care aveau tren abia la ora 20 si ceva din Alba.
Festivalul a fost super pentru prima noastra participare, ateliere bune si frumoase si atmosfera ok!
eXplo Isza
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
