Crinii va invita sa ii sustineti cu 2%

 

Formularul, gata completat cu datele de mai sus, il puteti descarca de aici 

IMPORTANT

Se completeaza numai I. DATE DE IDENTIFICARE A CONTRIBUABILULUI si se semneaza.

Daca ati mai completat pentru altcineva acest formular, va rugam sa nu-l completati si pe acesta deoarece se anuleaza ambele.

Centenarul cercetasiei

"Din punctul meu de vedere, Centenarul Cercetasiei a fost cel mai palpitant camp de pana acum. Cei care au organizat acest eveniment au venit de la inceput cu o idee grozava : sa organizeze 2 campuri ( 7 regionale - fiecare alegandu-si zona in care voia sa mearga ) si unul national, dar la care au participat si oameni din tari straine.

Primele 5 zile ni le-am petrecut la Deleni, un camp de aventura, dupa mine. Startul a fost in forta, dar obositor, insa pe parcurs ne-am mai revenit. :)

Perioada petrecuta aici cred eu ca a fost cea mai amuzanta de pana acum. Am gasit, in fiecare atelier pe care l-am facut, ceva de ras. Daca la atelierul de facut adaposturi radeam unii de altii de modul fiecaruia de a taia tarusii sau de a face noduri, la cel de prim ajutor "ne dadeau lacrimile" de modul ilar in care aratam ba bandajati la frunte, ba la picior sau chiar la nas, atunci aratam cu totul caraghios. Si doar radeam...

Consider, totusi, ca cel mai comic moment a fost atunci cand eu, Andrei si Irina, veniti din hike foarte obositi, plouati de sus pana jos si plin de nisip amestecat cu apa in si inafara bocancilor, ne-am bagat bagat la dus cu tot cu incaltamintea si sosetele si am inceput sa ne spalam. Poate ca nu suna atat de nostim, dar din cauza ostenelii am inceput sa radem zgomotos cam vreo 10 minute incontinuu : ori de apa din cort, ori de pepenele pe care Andrei il furase de la explo,ori de o pasare, cred ca am ras si de un siret. :)). Momentul a continuat la masa, cand tot centrul nostru a inceput sa rada de rasul celorlalti din jur. Nici pana acum nu stiu de la ce a pornit totul, poate de la rasul Aminei, poate de ceva ce observase Zuzu, dar cert e ca am fost atat de zgomotosi incat am atras atentia tuturor, acestia veselindu-se si ei de noi.

Aceste 120 de ore, aproximativ, ne-au antrenat si spiritul de echipa, deoarece am avut de facut scenete si probe impreuna. Organizarea chiar a unit Gloantele, dar a dat startul si unor prietenii noi, frumoase si de lunga durata, sper eu.

Timpul petrecut aici a fost plin de lucruri autentice : de la ideea inedita cu "Razesii lui Stefan", la parteneriatul ingenios cu Cercetasii Militari ( de la care am invatat o groaza de chestii ), probele de la olimpiada ( popice cu harbuz, suflat lungime, panza de paiagan s.a. ) si cate si mai cate.

Daca in primul camp am avut parte de multe activitati sportive ( orientare, hike, TSA, etc. ), ei bine, al doilea s-a concentrat mai mult pe partea de dezvoltare personala.

Aici, ne-am intalnit si cu unii prieteni cu care petrecusem ultimele 5 zile, dar si cu altii mai vechi, toti formand o intreaga gasca.

Pentru ca toata lumea "sa participe" si la celelalte campuri regionale si proiecte locale, prima zi a fost investita in sensul acesta. Fiecare patrula a fost pusa la incercari propuse de cativa reprezentanti ai unor campuri si a trebuit sa afle ce au facut si cei de la alte centre locale pentru a-si aminti de 100 de ani de Cercetasie in Romania. Pot spune ca toate probele au avut la baza idei dragute, iar cele de logica si cooperare au fost prioritare.

Au urmat atelierele, jocurile dintre ele, pauzele, mesele si, in sfarsit seara cand, daca nu participam la vreun concert, creeam noi propria noastra reprezentatie.

Daca ar fi o lista cu "5 lucruri-minimul necesar pentru ca un spectacol sa iasa grozav", eu personal, as contrazice-o. Au fost nevoie de un izopren, cateva chitari si oameni cu voie buna (3 chestii in total ),  ca intr-o seara, in fata cortului nostru, sa se adune in jur de 30 de oameni din parti diferite, cantand la unison "Padure nebuna", " Rosu Aprins" si multe alte melodii.

Hike-ul din Bucuresti a fost si el placut, din care, unii dintre noi, ne-am ales si cu ceva lucruri noi. :))

Pot sa ma mandresc cu faptul ca in ultima seara am furat pentru prima data mireasa de la o nunta. 

Prinsi in focul evenimentelor, am avut nevoie si de Dan care, cu a sa replica " Pisi, relaxeaza-te, nu vezi cum se baga?", ne mai oferea cate un moment de pauza de care mai aveam nevoie din cand in cand. Tot el ne ambitiona sa ne descurcam bine la workshop-uri : "Vreau sa aratati cat de bine instruiti sunteti si sa faceti o imagine buna centrului.Vreau ca toata lumea sa vada cat de Dexteri puteti fi". Cred ca replica care mi-a placut cel mai mult a fost : " Ori iesiti pe primul loc, ori pe ultimul. Decat sa fii mediocru, mai bine fruntas sau codas."

La Vama Veche si Bere Gratis cu totii am dansat si am cantat pana am ragusit, iar vreo doua zile am luat tot timpul pastile de gat ( erau si bune la gust :))).

Atelierele au fost si ele interesante si diverse : de la Yoga Acrobatica, pana la Scrierea Vederilor, vorbitul in engleza sau pur si simplu, jocuri, o intreaga varietate.

Strainii au fost prietenosi si au stiut tot timpul cum sa intretina atmosfera.

In ultimele zile, in campul nostru aparuse si un cercetas care avea 94 de ani, numai stiu acum cati ani de cercetasie , dar stiu sigur ca muuulti.

Si uite-asa, dupa 10 zile petrecute cu o intreaga familie, a trebuit sa ne si despartim. Ultima zi a fost una din acelea rare in care numai stii pe cine sa imbratisezi si te temi sa nu fi uitat pe cineva pentru ca stii ca va mai trece un an, poate doi pana va veti revedea.

Asadar, dupa parerea mea, acest camp a fost cel mai complex, bine elaborat, nostim ( si tot asa ) de pana acum. O amintire care va ramane mereu intiparita in minte. :)"

Maria Grigoriu

Campul regional "Ion I. Onu" - Poiana Deleni

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Campul national - Mogosoaia

Deschiderea

 Ziua 1

Ziua 2

Ziua 3

Ziua 4

Ziua 5

Ziua 6

Ziua 7

Cercetăm să ajutăm

    Asa am denumit programul social ce urma a fi desfasurat de lupisorii si temerarii din centrul nostru. Desi un titlu simplu, trebuie să recunoastem ca ne-a luat vreo trei săptamâni sa ne hotarâm ce să facem. Si din mai multe variante am ales ca incercam sa facem lucrusoare  specifice sărbătorilor pascale, sa le oferim  contra unei sume modice si cu ce am obtinut sa facem mici daruri copiilor cu dificultati financiare internati in spital in săptămâna patimilor.
    Decizia fiind luată, ne-am apucat de lucru. Temerarii au facut obiecte origami, felicitari, oua incondeiate. Lupisorii, felicitari, cosuri colorte din hartie, rame foto pictate din imaginatia fiecaruia, puisori din fir galben pufos asezati  în coji de oua pictate, paie cu floricele.ornamente cu pitici. Ne-au venit in ajutor si Fluturasii,copii de la o clasa pregatitoare a Scolii Iordache Cantacuzino  îndrumati de învatatoarea lor, doamna Claudia Bîrgăoanu, ce ne-au facut buchetele de flori din hârtie, felicitări foarte frumoase si un tablou de primavara in trei planuri.
    Pe 27 aprilie 2013 tot centrul nostru a pregătit o activitate dedicata centenarului cercetasiei românesti, ocazie de a prezenta tuturor celor interesati cele mai importante momente din Istoria cercetasiei. Am folosit drept bibliografie datele puse cu generozitate la dispozitie de domnul Alin Dimancescu pe pagina Istoria Cercetasiei (http://cercetasia.blogspot.ro/). Bineinteles ca am prezentat si istoria tanarului nostru centru, "Crinii" Pascani  care este in al patrulea an de existentă.
    A urmat târgul de prezentare a produselor din valorificarea cărora am reusit să strângem în final un pic peste 500 RON. Cu acesti bani  am procurat fructe, jucării, cărti de povesti si de colorat, precum  si dulciuri. Am luat legătura cu personalul sectiei de pediatrie si astfel am aflat ca vor fi cam 30 de copii si ni s-a spus si ce este bine să le aducem.
    Joi, 2 mai 2013 un grup de temerari, lupisori si fluturasi însotiti de noi, liderii lor am mers la sectia pediatrie a Spitalului de Urgentă din Pascani cu pachetelele pregatite si cu un supliment de cărti si jocuri cu care am dotat camera de joacă a sectiei, care s-a dovedit a fi neîncapatoare pentru cât de multi eram noi. Dar, cum oamenii buni încap oriunde, am făcut în asa fel încât a fost suficient loc pentru toată lumea.
    Au venit copii, au venit mame cu copii in brate, am fost noi acolo unde nu au putut veni nici unii nici altii, adica in saloane. Toti ne priveau usor mirati, semn ca nu prea sunt obisnuiti cu astfel de gesturi si nici nu prea au auzit de noi. De aceea trebuie sa facem mai multe, pentru ca oamenii sa stie cine sunt si ce fac cercetasii. Si sa afle ca, asa cum spunea  Principele Nicolae, cercetasul are drept armă veselia si increderea în el, iar ca răsplată multumirea binelui facut.
    Cu acest sentiment am plecat si noi de la sectia Pediatrie, plus multumirea de a arăta copiilor implicati in proiect ca, desi sunt mici, uniti au puterea să facă lucruri mari.

 

Si un filmulet facut de Fluturasi cu aceiasi ocazie :)