(semi)Trecerea

A venit toamna şi a adus cu ea primele treceri între ramurile de vârstă din centrul nostru local. Aşa că sâmbătă au plecat în hike lupişorii şi temerarii, pe trasee diferite şi desigur fără a şti ce li se pregăteşte.
Întâlnirea a fost în lunca Siretului la podul suspendat de la Gura Bâdiliţei.

Povestea lupişorilor
Simbata, 30 octombrie 2010 - o frumoasa zi de toamna - a avut loc prima iesire in natura a lupisorilor si temerarilor din centrul nostru in acest an cercetasesc. Au reusit sa vina doar o parte dintre ei printre care si Teona, Irina si Madalina, apirante la titlul de temerar. Bineinteles ca nu a stiut niciun cercetas scopul principal al acestei intilniri asa ca au fost mirati cind am plecat in directii diferite.
Tinta noastra a fost sa ajungem la o punte pe cabluri ce traverseaza Siretul in dreptul satului numit Gura Bidilitei,temerarii pe o parte si lupisorii evident pe celalalt mal.Dupa un traseu de vreo 5 km. in care lupisorii au trebuit sa afle folosind harta si intrebind localnici cum ajung la puntea respectiva, am reusit s-o gasim si ne-am oprit sa luam masa.Dupa masa au aflat ca cele trei lupisoare vor parasi haiticul pentru ca au crescut si vor trece puntea sa se intilneasca cu ciobanul ce le va calauzi pasii la cimpie. Asta stiau ei ca se va intimpla cindva, si-au luat ramas bun au facut poze, dar cind au aflat ca numai fetele trec puntea a fost o tragedie! Feţe picate, lacrimi innodate in barba.... asa ca dupa ce Akela(adica eu) a trecut cu fetele puntea si au fost preluate de "cioban" (Titus) am revenit si impreuna cu Genoveva si Liliana (noua noastra viitoare lider de lupisori) am trecut cu cite doi lupisori de mina puntea ce se misca destul de tare si mai avea si ceva scinduri lipsa.
Cind am revenit pe malul nostru aveam cei mai incintati si fericiti lupisori! Nu mai dovedeau sa-si spuna unui altuia impresiile si abia asteptau sa ajunga acasa sa povesteasca ce grozavi au fost! Asa ca urmatorii 6 km facuti pe digul Siretului pentru revenirea in oras nici n-au fost simtiti.




Luci aka "Tigrul jucăuş"

Povestea temerarilor
Dimineaţa pe la 10, vreo 20 de temerari au pornit voiniceşte, prin iarba batuta de bruma, de-a lungul Siretului. În luncă, lângă Blăgeşti, stăteam şi ne întrebam daca "Let's do it" a fost doar un vis. De ce? Fiindcă parcă plouase cu PET-uri!



Drumul a continuat pe lângă pădurice şi puţin mai sus ne-am întălnit cu ciobanul şi turma sa de oi. Unul autentic! Ne-ar fi prins bine sa fie mai încolo, la întâlnirea cu lupişorii dar din păcate stâna de acolo era pustie la acea oră.



Pe la prânz au făcut un popas mai lung la fântâna cu ciutură, deja cunoscută din primăvară. Cand tocmai o dăduseră mai bine pe cântece, apar şi forţe proaspete: trei lupişoare care de acum vor activa la noi, la temerari. Akela tocmai le trecuse peste pod şi le predase ciobanului.





Ceeeerc!
Sunt prezentati noii membri ai unitatii de temerari, li se da harta tinutului (alba deocamdata dar oare cum o sa arate peste patru ani?) si busola. Esarfa si promisiunea au ramas pentru vremuri mai bune, cand scoutshop-ul va fi iar functional. De aici si (semi)trecerea. Un aplauz cercetasesc si la drum!



Urmatorul popas, liziera padurii.
Daca tot aveam busole, macar sa le folosim!
Ne impartim iute in trei echipe:
- "batranii" = cei de-a opta (ba chiar si de-a 9-a, fiindca Madalin a vrut sa ramana la temerari si sa faca trecerea la anul cu toata patrula) vor merge singuri
- cei mai vechi, cu promisiunea depusa, vor merge insotiti de Cristi
- iar pe cei noi ii voi insoti eu.
Se impart hartile, se dau busolele, se reamintesc notiunile de baza privind orientarea si la drum.
Fiecare echipa va porni din puncte diferite si ne vom intalni cu totii in luminisul aflat la cca 1 km in adancul padurii.
Cantece, voie buna, cate o privire aruncata busolei si in mai putin de jumatate de ora ne regrupam. Ceea ce parea pe Google Earth o poiana, s-a dovedit a fi de fapt un desis plin cu arbusti tineri asa ca am preferat sa ramanem in marginea lui.
Ce a mai urmat? Jocuri, desigur! Tir cu arcul, "duelul", cine ia esarfa au facut ca timpul sa treaca in zbor. Ziua frumoasa de toamna ne imbia sa mai stam, dar stiam ca mai aveam cale lunga pana acasa.


Pornim din nou la drum, peste plapuma groasa de frunze aurii. In curand ajungem si la podul mult asteptat, faimosul pod suspendat de la Gura Badilitei. Balans, strigate, emotii, degete albite de stransoare pentru unui, mers degajat pentru altii ... cam asa a fost pe cei cca 150m ai podului.
Restul drumului pe dig (cca 6km) s-a facut fara popasuri, fiecare avand probabil in gand o masa buna si o baie calda pentru relaxare.




La final, ca tot facusem mai bine de 15km, o scrurta prezentare a cauzelor, efectelor si remediilor febrei musculare. Cine stie, poate prind bine :)



Titus aka "Acvila călătoare"

Forum Naţional„100 de idei de educaţie non-formală”

În perioada 22-24 octombrie, trei dintre liderii centrului nostru local (Oana Ţogan, Lucia Hen şi Cristi Ţogan) au participat la acest forum.
Acesta a încununat finalizarea programului „100 de idei de educaţie non-formală”, program la care am participat şi noi în mod activ pe parcursul anului ce a trecut.

Prima zi a fost dedicată dialogului dintre liderii cercetaşi şi reprezentanţii organizaţiilor active în domeniul educaţiei non-formale, mediului şi tineretului, precum şi prezenării manualului „100 de idei de educaţie non-formală”.
Cea de-a doua a continuat cu discuţii despre voluntariat în educaţia non-formală, diferenţele de vârstă (grupuri orizontale şi verticale), prezentarea noului cadru simbolic şi s-a înceiat prin participarea la ateliere specifice ramurilor de vârstă.
În cea de-a treia zi şi ultima, s-a discutat despre RoJam 2011 - prima jamboree românească de după cel de-al doilea război mondial, implicare socială şi Lumina Păcii de la Bethleem.

Deschidere an cerce

Sâmbătă, 2 octombrie, a venit momentul sa deschidem un nou an cercetăşesc, asa ca pe la prânz ne-am adunat cu mic, cu mare pe platoul de langa Palatul Copiilor.
O mulţime de lupişori, temerari, exploratori şi lideri au raspuns prezent la chemare.
Televiziunea locală MBIT, a fost şi ea prezentă.
Deviza noului an cercetasesc este « Implica-te! ». Va fi mesajul nostru pentru toti cei din jur. Daca dorim sa se intample ceva bun cu noi, si cu cei de langa noi, va trebui sa nu stam deoparte !





După intonarea imnului, prezentarea patrulelor şi un scurtă cuvântare de deschidere ţinută de Oana Ţogan, şefa centrului nostru local.
« Lucruri minunate ni s-au intamplat in cercetasie de la Promisiune si pana astazi si nici nu stiti cat de multe ne asteapta de aici incolo ! Vom continua mai departe sa ne implicam, pentru ca noi stim ca noua ne pasa ! Poate la un moment dat, cetatenii urbei in care traim vor dori sa vina alaturi de noi in demersul nostru si asta pentru ca nu vom inceta sa vorbim mai departe despre frumusetile pe care le-am vazut in drumetii pe munte sau emotia unei chitari la cort, noaptea, la focul de tabara.
Voluntariatul ramane de departe o preocupare a societatii civile, a oamenilor care au nevoie si de o altfel de hrana decat cea servita la masa, in ciuda vremurilor pe care le traim ! »
Apoi s-a trecut la lucruri practice. :)
S-a aflat că cineva a furat Crinul, simbolul cercetaşilor! Ba mai mult, l-a rupt în patru şi l-a ascuns bine. În aceste condiţii nu se putea începe noul an!

Aşa că pentru a-l recupera, s-au format patru megapatrule care au trebuit să-şi folosească cunoştinţele acumulate în anul ce a trecut pentru a-i îndupleca pe păstrătorii indiciilor să le cedeze câte un fragment din harta locului unde era ascunsa bucata de crin. Pentru aceasta au trebuit să arate că ştiu să se orienteze cu busola, că ştiu să acorde primul ajutor, că recunosc frunzele şi florile unor plante, că pot descifra un mesaj criptat, că se pricep în ale nodurilor şi de ce nu, că ştiu să cânte.
După căutări asidue, fragmentele au fost recuperate şi crinul reîntregit.


Odată făcut acest lucru, anul cercetăşesc a putut fi declarat deschis. Fiecare ramură de vărstă s-a regrupat în jurul liderilor şi a continuat activitatea separat o perioadă. Apoi ne-am dezmorţit cu toţii participând la câteva jocuri.
Momentul spiritual şi ruperea cercului au marcat sfârşitul acestei prime întâlniri din noul an. Asta pentru cei mai grăbiţi. Restul s-au retras în sediu şi au continuat cu joaca şi voia bună în sunet de chitară.







Ne bucurăm să constatăm că începem acest an sub cele mai bune auspicii.
Avem noi aspiranţi la cercetăşie: câţiva lupişori, o patrulă nou-nouţă de temerari (ba şi ceva pe deasupra), o exploratoare şi poate ce-i mai important, doi adulţi, doi noi viitori lideri: Liliana Gheorghe şi Laurian-Cristan Cojocariu.
Iar dacă totul merge bine, până la sfărşitul acestei luni ne vom muta într-un sediu nou-nouţ, ce va fi inaugurat - sperăm noi - peste două săptămâni.