Corabia (a se citi autobuzul :) i-a dus pana in apropierea insulei.
Spiritele bune ale insulei i-au luat in primire si i-au condus in ciuda tuturor obstacolelor pana langa ea.
Trecand Puntea Suspinelor, singura cale de acces pe insula, au vazut ce mult conteaza sa faci parte dintr-un grup, sa ai pe cineva aproape care sa te ajute la greu.
Asta in ciuda lui Mumu.
Cum?! N-ati auzit de Mumu, Mumul Padurii, care a incercat tot felul de tertipuri ca sa va dea jos in apele reci care frematau sub voi? Va promit ca o sa mai auziti de el!! :)
Cand s-au revazut cu totii la liman, a urmat un aplauz (cercetasesc desigur) semn de bun venit si in acelasi timp al increderii in fortele proprii.
A urmat povestea insulei iar ca semn al recunoasterii, au primit carnetul de Temerar.
Si desigur, ca in orice activitate cercetaseasca, nu putea lipsi momentul spiritual, prilej de a afla despre comoara prieteniei.
Acesta a fost doar un prim pas. Insula este mare si cu multe ascunzisuri. Desigur si cu multe obstacole. Depinde de voi daca veti dori si veti reusi s-o explorati, sa-i aflati tainele, daca veti reusi sa o cunoasteti si sa va cunoasteti pe voi in urma acestor incercari si provocari prin care veti trece.
Pregatiri.
Multumim Explo si lupisorului Andrei pentru ajutorul dat.
Insula ne asteapta.
