Primul hike adevărat, cu foc de tabără, stat la cort şi toate cele.
De data asta am fost invitaţii lui Cornel, la el acasă, la Hălăuceşti, în lunca Siretului.
Dar mai bine o las pe Bianca să vă povestească cum a fost ...
Jurnal
1 - 2 mai , Hălăuceşti
Azi îmi încep jurnalul de cercetaşă şi sunt foarte entuziasmată de faptul că aici am trăit experienţe de neuitat. Prietenii, distracţia şi munca în echipă.
Liderii acestui grup au ştiut să ne unească, s-au comportat frumos, ne-au învăţat lucruri noi despre cum să salvăm viaţa unei persoane. Liderul Corneliu împreună cu câţiva voluntari ne-au exemplificat şi demonstrat acest lucru.
Am învăţat Codul Morse şi semnele de pistă.
În hike-ul de la Hălăuceşti, temerarii s-au apropiat mult mai mult de exploratori, cel puţin aşa mi s-a părut mie. Momentul de distracţie a fost atunci când am urcat în tren şi am început să cântăm, încurcându-ne şi iar încurcându-ne.
Când am ajuns la destinaţie, am fost întâmpinaţi de liderul Corneliu, după care am căutat locul perfect pentru stabilirea corturilor. Ne-am împărţit pe două grupe: una pentru a strânge crengi, iar cealaltă pentru prepararea mâncării. Cum am terminat cina copioasă facută la ceaun, ne-am strâns în cerc pentru focul de tabără. Liderii ne-au dat banane umplute cu ciocolată, am cântat, iar la un moment dat doamna Oana i-a dat lui Titus cuvântul. Când am auzit numele "Bianca", deja inima îmi bătea din ce în ce mai tare, iar Zuzu mi-a zis că ceva special se va întâmpla. Şi chiar aşa a fost. Am fost invitată în cerc, unde fiecare lider a prins steagul României, prin urmare şi eu. Am repetat după Titus, m-am şi încurcat...emoţiile astea!
După ce am primit eşarfa, chiar nu mai aveam nici un fel de emoţii. Chiar mă simţeam ca un adevărat cercetaş, având eşarfa la gât. Parcă aveam mai multă încredere în mine, mai mult curaj. După promisiune au mai urmat câteva cântecele acompaniate de Răzvan. Când s-a dat stingerea, am mers la corturi, m-am îmbracat în ceva lejer, apoi am jucat jocul propus de Mioara, în cortul unde s-au stabilit Hubba-Bubba, Colibri şi K2.
A fost foarte interesant, dar în acelaşi timp şi amuzant. În momentul când gluma a încetat şi Moş Ene a venit pe la gene, am adormit cu gândul la ziua urmatoare.
M-am trezit la ora 7:00. Sincer, eu am dormit foarte bine şi cred că şi ceilalţi.
În a doua zi micul dejun consta în margarină, dulceţă, sandwichuri, finetti şi ceai. Yammm..
Unii dintre noi au plecat deoarece aveau teze în următoarele zile. Cât timp a fost plecat Titus şi doamna Aurica, am jucat nişte jocuri coordonate de doamna Lucia. La venirea lui Titus am făcut puţin exerciţiu fizic împreună cu exploratorul Răzvan. A fost distractiv. Vreo oră , două am stat relaxaţi, jucând jocurile preferate, cum ar fi : "Ha!Ha!", "Şoseta" şi altele...
Ne-am dat fiecare cu părerea, am rupt cercul şi apoi am pornit spre gară. În tren am arătat ce obosiţi eram după două zile de hike. Am văzut ce înseamnă munca şi distracţia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu