duminică, 9 mai 2010

Intâlnire cu
CL "Adormirea Maicii Domnului"
Pildeşti


Azi am avut prilejul să întâlnim nişte oamneni deosebiţi, oameni care îndreptăţesc întru totul zicala "omul sfinţeşte locul". Şi poate nu întamplător o buna parte dintre aceştia erau cercetaşi.

Cum am ajuns destul de devreme, gazdele, prin amabilitatea domnului director Fr. prof. Daniel Ciobanu, au avut amabilitatea să ne conducă întâi prin incinta liceului "La Salle", una din realizările cu care locuitorii Pildeştiului se mândresc. Şi au şi de ce! Este una din cele mai frumoase, bine dotate şi organizate instituţii de învăţământ pe care am văzut-o.
Multe piese de mobilier şi alte lucrări care împodobesc holurile şi sălile de clasă sunt făcute chiar de elevii de acolo.
Doritorii pot afla mai multe amănunte la:
http://www.lasalle.ro/MARCOS/Scoala_LaSalle_Pildesti.html

Apoi am trecut pe ternul de sport al liceului pentru a ne cunoaşte mai bine. După clasica împarţire pe patrule mixte (de fapt erau super-patrule de cca 20 cercetaşi) au urmat câteva jocuri de cunoaştere, urmate de altele mai dinamice ca Şarpele sau Ştafeta.
În jurul orei 11 am pornit câtre căminul cultural, pentru a urmări un spectacol organizat în cinstea congregaţiei surorilor "Maestre Pie Venerini", în româneste "Devotatele Învãtãtoarei Venerini", de la numele fericitei Rosa Venerini, fondatoarea Congregatiei. Se sarbătoreau 10 ani de prezenţă a acestei congregaţii în Pildeşti.
Timp de aproape două ore, am avut prilejul să urmărim un foarte reuşit spectacol prezentat de copii: cântece, poezii, scenete, dansuri. Ca de obicei deliciul l-au făcut cei mai mici, dar au impresionat şi dansurile populare prezentate, prin acurateţea lor (deşi protagoniştii nu depăşeau gimnaziul).
În micile pauze, fratele Jesus Sagredo ne mai împărtăşea căte ceva din viaţa şi istoria asezării.
Din păcate, după terminarea spectacolului, vremea s-a răzbunat pentru căldura sufocantă de dimineaţă şi ne-a adus o ploaie zdravănă, ploaie ce a facut să cadă planurile de a lua pranzul în lunca Moldovei şi a continua acolo cu jocurile.
Aşa că am fost nevoiţi să luăm o gustare chiar în holul casei de cultură şi tot acolo să ne umplem timpul până la plecarea trenului, cu câteva jocuri şi cântece.
În ciuda vremii care s-a suparat un pic pe noi la final, a fost o întâlnire foarte frumoasă din care am avut ce învăţa.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.