Voi incepe desigur cu campul din Franta. Am vorbit despre ce s-a intimplat acolo de nenumarate ori cu nici nu mai stiu cate persoane, s-au pus poze pe facebook, dar nici una din noi n-a scris un rand, desi insemnari avem cu siguranta toate.[intre timp a postat Sanziana pe blog !!] Care toate? Pai eu, Lucia cu sase fete-cucuiete ce formeaza patrula Carton; Sanzi, Iza, Caty, Bianca, Mioara, Zuzu(Georgiana). Impreuna am trait in Franta trei saptamani de cercetasie franceza si am participat la sarbatorirea celor 100 de ani a existentei cercetasiei in Franta.
Acum, la distanta de stresul resimtit de prezenta intr-o tara straina,cu raspunderea de starea celor sase tinere, pot spune ca a fost o experienta extraordinara pentru un lider aflat in al doilea an de cercetasie. Ne-am cunoscut mai bine la serile organizate pe rand de francezi si de noi; am avut hike de o zi in care am vizitat zona Roquefort si beciurile in care se fabrica si azi celebra branza;aventura la maxim pe un canion natural in care am innotat in ape involburate de munte, s-au facut salturi in apa si de la 10 metri (desigur, echipati cu costume si casti si sub supravegherea unor instructori care ne-au insotit pe tot parcursul traseului in apa); distractie la olimpiada cercetaseasca in care au fost tot felul de probe inedite: lupta pe o suprafata umeda, curse in saci, aruncarea mingii ude de pe o folie manevrata de o parte si de alta de doua echipe, si altele (sper sa mai completeze fetele, pe care eu cu drag le numesc ”CARTONASE”, da, cu majuscule,pentru ca sunt speciale, fiecare in felul ei); cantari sub clar de luna la Rial, Millau si Becours, plimbari prin orase: Saint Afrique, Millau, Toulouse, interviuri la postul de radio local Saint-Afrique, participarea la Mescla D`oc, din centrul international scout de la Becours unde a avut loc sarbatorirea centenarului Organizatiei Eclaireur et Eclaireusses Francais si cea mai placuta activitate pentru cercetasi-care mie mi-a scos “peri albi”-celebrul Explo! Ce este la ei “Explo”?
O activitate de trei zile, in care cercetasii, organizati in patrule si avind un traseu bine stabilit pleaca SINGURI trei zile! Trei zile de aventura in care se gospodaresc singuri, isi fac meniu, au un program si sunt verificati dimineata si seara. Desigur, daca au probleme, anunta telefonic liderii. Si la explo participa si copiii de varsta temerarilor!
Am fost cu liderii francezi in verificarile de seara si am ramas impresionata de modul in care se descurca niste copii atit de mici lasati singuri in locuri izolate! Am aflat apoi ca desi nu pare, copii sunt in atentia autoritatilor locale din zona care sunt anuntate ca sunt prezenti in tinutul de care raspund copii minori! Asa este legea in Franta si asa sunt educati cercetasii la ei!
Ce am mai remarcat, e ca francezii pun mare pret pe animatie. Mereu au la ei costume de diverse personaje de care se ajuta pentru a crea cadrul simbolic. Cel putin deschiderea de la Becours a fost un adevarat spectacol de sunet si lumina!
La plecarea din Franta am facut cu fetele o evaluare a activitatii cu cercetasii francezi. Concluzii? Printre cele mai indragite activitati Explo conduce detasat! Ce nu v-a placut? Perioada prea lunga, timp prea mult liber… Ati repeta experienta? Suta la suta DA!! Au fost citeva din intrebarile si raspunsurile evaluarii! Restul, asa cum am promis raman doar intre noi.
A doua intilnire cu cercetasi francezi din aceasta vara s-a petrecut la noi acasa, adica in Romania, mai precis zona Ceahlau, Cheile Bicazului. Inca din iarna l-au contactat pe Titus si i-au spus cam ce vor sa faca. Asa ca, la sfirsit de iulie si inceput de august ne-am intilnit cu un grup de 26 de cercetasi francezi,purtatori de camasi rosii! Sunt numiti in Franta scout-isti si isi desfasoara activitatea sub indrumarea bisericii catolice. Liderii lor, buni vorbitori de limba engleza! Intilnirea cu ei a avut loc intr-o frumoasa zi de duminica la Biserica catolica din Piatra Neamt, unde erau deja musafirii cercetasilor din oras.
A urmat o ascensiune pe Ceahlau la cabana Dochia unde au si fost cazati o noapte. Eu n-am putut participa din pacate la aceasta etapa, dar luni dupa masa ne-am intilnit in Bicaz si am plecat spre Cheile Bicazului unde am instalat tabara. Nu asa cum planificase Titus pentru ca cercetasii francezi aveau foarte multe bagaje: aveau la ei oala mare de gatit, tigai, plus aprovizionare pentru toata tabara.
Am facut impreuna plimbari prin Cheile Bicazului, am gatit impreuna, ne-am distrat impreuna, mai ales in ultima noapte(alba) petrecuta intr-o frumoasa poienita din Piatra Neamt. Aici prietena noastra Andreea (Deea) si-a sarbatorit si ziua de nastere cu sarmale (facute in colaborare cu fetele din Pascani) si un tort urias, cat sa ajunga la cei peste 40 de cercetasi prezenti.
Din punctual meu de vedere, cea mai mare realizare a acestei intalniri a fost schimbarea perceptiei despre romani si Romania cu care au venit cercetasii francezi. Vorbind cu ei, s-au aratat uimiti ca:
- la noi in scoala se invata limba franceza,
- suntem foarte ospitalieri (in comparative cu spaniolii si italienii)
- avem o tara foarte frumoasa (la un moment dat, unul din lideri mi-a spus “am senzatia ca sunt in Elvetia, aveti foarte multa verdeata”)
- suntem cu totul altfel decat au crezut ei (evident ca am intrebat cum ne-au crezut si mi-au spus “o tara foarte saraca, fara apa curenta cu foarte multi cersetori”). Inutil sa comentez de unde au aceasta perceptie!
-abia asteapta sa revina in tara noastra
Tot grupul era din Paris!
Alte impresii si poze sunt postate de Sanziana!
Despre RoJam? S-a scris mult, am scris si eu impresiile “la cald” e drept, nu pe blogul nostru! A scris foarte frumos si sugestiv Sanzi! Voi spune doar ca a fost un festival al cercetasiei la care fiecare a participat atit cat a fost posibil,nu cat ar fi vrut fiecare.
Ca lider insotitor de lupisori am participat la atelierele dedicate lor.
Am ramas cu regretul ca am vazut foarte putin dar si cu imensa bucurie de a contribui la formarea unor copii care, in ciuda lacrimilor varsate de dorul parintilor (vorbim de copii de 8-11 ani, unii plecati pentru prima oara de acasa pentru o perioada atat de lunga) au avut niste experiente minunate pe care putini copii de varsta lor le-au trait.
Este minunat sa te intilnesti cu parintii lor care-ti multumesc pentru faptul ca au constatat o schimbare in bine in comportamentul copiilor lor! Pot spune ca e una dintre cele mai mari multumiri ale unui lider voluntar, alaturi de afectiunea pe care o primesti din partea copiilor! In ei gasesti puterea de a continua activitatea de voluntariat!
A consemnat, Lucia Hen
Revazand pozele si citind aici, mi-am adus aminte cele 3 saptamani, de toate aventurile si toate experientele.
RăspundețiȘtergereM-a cuprins un dor de ei si nu mai am rabdare pana la vara...