Jamboreea reprezintă întâlnirea zgomotoasă a cercetaşilor din întreaga ţară, dar şi de peste hotare, indiferent de ramură de vârstă. Termenul de „întâlnire zgomotoasă” nu face referire neapărat la sonoritate, cât la impactul asupra comunităţii. Am arătat astfel că cercetăşia contează şi că e un mare avantaj pentru comunitate, pentru România şi pentru întreaga lume. După 75 de ani de la ultima jamboree organizată în România, a venit cea de-a cincea, numită RoJAM.
Ţările participante la RoJAM au fost: Rep. Moldova şi Franţa, repartizate în subcampul nostru, Spania- Catalunia, Israel, Portugalia şi Cehia, iar din ţară au fost prezente 30 de centre locale, Centrul Local "Crinii" participand cu 53 de memebri, lupisori, temerari, exploratori si cinci lideri, pe parcurs alaturandu-se inca doi.
Am fost împărţiţi în subcampuri, după cum spunea, acestea fiind denumite în funcţie de regiuni, iar subcampul nostru s-a numit Maramureş. Am fost mândri să obţinem titlul de „cel mai tare subcamp” pentru faptul că am fost mereu uniţi şi entuziaşti. Putem adăuga în palmares trofeul obţinut de patrula de temerari Carton în cadrul competiţiei "Trofeul celor şase căi", decernat într-una din serile festive şi premiul I obţinut de patrula de lupişori Cercetaşii trăsniţi la Olimpiada sportivă din RoJam.
Am avut zece zile pline, dar frumoase, cu activităţi precum: 3xR (Reducem, Reutilizăm, Reciclăm), Cuptorul solar, Manufactură, Experimente ştiinţifice, Geocaching, Tiroliană, Slackline, Escaladă, Hamac, Semnalizare, Canoe, Atelier foto-video, Muzică, Radio, Jonglerii. Am explorat Sibiul într-un treasure-hunting, am reabilitat parcul de joacă pentru copii Vicentius, am făcut activităţi cu bătrânii de la azilul din Sălişte, am învăţat îndeletniciri ale meşteşugarilor din zonă şi alte proiecte locale.
Cercetaşii ştiu să se distreze, iar RoJAM a oferit spectacole la deschidere şi la închidere, unde i-am avut ca invitaţi pe Bere Gratis şi Mircea Vintilă printre alte momente artistice.
Urmariţi şi festivitatea de deschidere:
http://www.youtube.com/watch?v=_D1agIw2C2w
Ne-am revăzut prietenii de anul trecut, iar pentru noi, ca centru, jamboreea a însemnat foarte mult, reuşind să ne unească şi să ne facă remarcaţi că centru vesel, deschis, dar serios.
Baden-Powell, fondatorul Mişcării Scout, ne spune că „fiecărui tânăr care ni se alătură în cercetăşie trebuie să i se ofere ocazia de a trăi o Jamboree.” Noi am avut ocazia şi suntem cu adevărat nişte câştigători şi ştiţi de ce? Pentru că am trăit-o! V-o dorim şi vouă, cititorilor, care nu aţi participat, mai mici, mai mari şi adulţi voluntari deopotrivă.
Sînzi
„Deşi a fost o perioadă scurtă, 10 zile, am legat noi prietenii şi m-am revăzut cu vechii prieteni. Am învăţat ce înseamnă responsabilitatea, să stai o zi în soare, fără umbră, să-ţi fie foame şi să aştepţi să mănânci împreună cu gaşca. Pe lângă lucrurile fantastice pe care le-am făcut, am întâlnim oameni cu adevărat uimitori de la care am învăţat ce înseamnă cu adevărat să munceşti. Chiar dacă am auzit pentru prima dată de trupă “Bere gratis”, am cântat câteva versuri împreună cu ei şi nu a fost deloc greu. Abia aştept anul viitor să văd cu ce noi aventuri voi mai avea de-a face.” Zuzu
„Rojam?
Whoaa!!... Sunt prea multe idei în capul meu pentru a le desluşi pe toate, însă... ideile principale merită spuse!
Încă de când am auzit de Rojam m-am gândit că o să fie FORTE fain deoarece ştiam că o să vină şi vechi prieteni de care îmi era tare dor şi că o să petrec din nou zile pline de activităţi ce aveau să includă multă muncă, cooperare, sudoare, râsete şi lacrimi de bucurie.
Când am ajuns în câmp, deja toţi din centrul nostru erau asaltaţi de îmbrăţişări calde şi urări de bun venit. E imposibil să nu-ţi placă încă de la început. Apoi, au urmat concertele unde mă simţeam super, mai ales alături de prietenii mei.
La activităţi am putut să-mi dezlănţui latura creativă şi nebună şi astfel, o ocazie foarte rară de văzut, după fiecare zi rămâneam fără energie şi era minunat să văd seara un sac de dormit, la căldurică în cort, alături de cartonistele mele “preferate” şi cu câteva dulciuri împrăştiate prin tot cortul.
Spre sfârşit, parcă toată vlaga din noi era absorbită. Dar era un motiv întemeiat pentru asta! Am petrecut alături de 1300 de cercetaşi jucându-te, râzând, fugind de colo-colo, aşteptând la rândul fetelor de la duşuri, apoi să mai prinzi şi cina, cântând, călătorind şi cercetând.
Când toată lumea îşi făcea bagajele de plecare, mă apucase un sentiment de melancolie şi aş fi vrut să dau timpul înapoi şi tot aşa până la nesfârşit pentru că ştiam că o să-mi fie dor de toată lumea şi că nu o să mai am parte de toată distracţia şi de alte lucruri de învăţat. Fusese minunat!
Până la urmă, cercetăşia e un mod de viaţă şi te formează ca om, făcând din tine o fiinţă ce va lăsa lumea cu un strop mai bună faţă de cum a găsit-o.” Mioara
