Centrul Local "Crinii"Paşcani

Amintiri despre o fierbinte vara cercetaseasca

2011-12-12T16:33:00.001+02:00

Se apropie sarbatorile de iarna si ma simt putin vinovata, pentru ca am avut o vara foarte plina de multe intalniri de exceptie cu cercetasi, la care am avut sansa sa iau parte si nu am apucat sa scriu nimic desi de vorbit am tot vorbit. Dar cum “scrisu-i sfant si vorba-i vant” –cum spune romanul, m-am hotarit sa scriu de vara noastra cercetaseasca asa cum o percep acum, dupa ce amintirile s-au sedimentat si a ramas ceea ce are “greutate”.

Voi incepe desigur cu campul din Franta. Am vorbit despre ce s-a intimplat acolo de nenumarate ori cu nici nu mai stiu cate persoane, s-au pus poze pe facebook, dar nici una din noi n-a scris un rand, desi insemnari avem cu siguranta toate.[intre timp a postat Sanziana pe blog !!] Care toate? Pai eu, Lucia cu sase fete-cucuiete ce formeaza patrula Carton; Sanzi, Iza, Caty, Bianca, Mioara, Zuzu(Georgiana). Impreuna am trait in Franta trei saptamani de cercetasie franceza si am participat la sarbatorirea celor 100 de ani a existentei cercetasiei in Franta.

    Acum, la distanta de stresul resimtit de prezenta intr-o tara straina,cu raspunderea de starea celor sase tinere, pot spune ca a fost o experienta extraordinara pentru un lider aflat in al doilea an de cercetasie. Ne-am cunoscut mai bine la serile organizate pe rand de francezi si de noi; am avut hike de o zi in care am vizitat zona Roquefort si beciurile in care se fabrica si azi celebra branza;aventura la maxim pe un canion natural in care am innotat in ape involburate de munte, s-au facut salturi in apa si de la 10 metri (desigur, echipati cu costume si casti si sub supravegherea unor instructori care ne-au insotit pe tot parcursul traseului in apa); distractie la olimpiada cercetaseasca in care au fost tot felul de probe inedite: lupta pe o suprafata umeda, curse in saci, aruncarea mingii ude de pe o folie manevrata de o parte si de alta de doua echipe, si altele (sper sa mai completeze fetele, pe care eu cu drag le numesc ”CARTONASE”, da, cu majuscule,pentru ca sunt speciale, fiecare in felul ei); cantari sub clar de luna la Rial, Millau si Becours, plimbari prin orase: Saint Afrique, Millau, Toulouse, interviuri la postul de radio local Saint-Afrique, participarea la Mescla D`oc, din centrul international scout de la Becours unde a avut loc sarbatorirea centenarului Organizatiei Eclaireur et Eclaireusses Francais si cea mai placuta activitate pentru cercetasi-care mie mi-a scos “peri albi”-celebrul Explo! Ce este la ei “Explo”?
    O activitate de trei zile, in care cercetasii, organizati in patrule si avind un traseu bine stabilit pleaca SINGURI trei zile! Trei zile de aventura in care se gospodaresc singuri, isi fac meniu, au un program si sunt verificati dimineata si seara. Desigur, daca au probleme, anunta telefonic liderii. Si la explo participa si copiii de varsta temerarilor!
    Am fost cu liderii francezi in verificarile de seara si am ramas impresionata de modul in care se descurca niste copii atit de mici lasati singuri in locuri izolate! Am aflat apoi ca desi nu pare, copii sunt in atentia autoritatilor locale din zona care sunt anuntate ca sunt prezenti in tinutul de care raspund copii minori! Asa este legea in Franta si asa sunt educati cercetasii la ei!

    Ce am mai remarcat, e ca francezii pun mare pret pe animatie. Mereu au la ei costume de diverse personaje de care se ajuta pentru a crea cadrul simbolic. Cel putin deschiderea de la Becours a fost un adevarat spectacol de sunet si lumina!
    La plecarea din Franta am facut cu fetele o evaluare a activitatii cu cercetasii francezi. Concluzii? Printre cele mai indragite activitati Explo conduce detasat! Ce nu v-a placut? Perioada prea lunga, timp prea mult liber… Ati repeta experienta? Suta la suta DA!! Au fost citeva din intrebarile si raspunsurile evaluarii! Restul, asa cum am promis raman doar intre noi.

    A doua intilnire cu cercetasi francezi din aceasta vara s-a petrecut la noi acasa, adica in Romania, mai precis zona Ceahlau, Cheile Bicazului. Inca din iarna l-au contactat pe Titus si i-au spus cam ce vor sa faca. Asa ca, la sfirsit de iulie si inceput de august ne-am intilnit cu un grup de 26 de cercetasi francezi,purtatori de camasi rosii! Sunt numiti in Franta scout-isti si isi desfasoara activitatea sub indrumarea bisericii catolice. Liderii lor, buni vorbitori de limba engleza! Intilnirea cu ei a avut loc intr-o frumoasa zi de duminica la Biserica catolica din Piatra Neamt, unde erau deja musafirii cercetasilor din oras.
    A urmat o ascensiune pe Ceahlau la cabana Dochia unde au si fost cazati o noapte. Eu n-am putut participa din pacate la aceasta etapa, dar luni dupa masa ne-am intilnit in Bicaz si am plecat spre Cheile Bicazului unde am instalat tabara. Nu asa cum planificase Titus pentru ca cercetasii francezi aveau foarte multe bagaje: aveau la ei oala mare de gatit, tigai, plus aprovizionare pentru toata tabara.
    Am facut impreuna plimbari prin Cheile Bicazului, am gatit impreuna, ne-am distrat impreuna, mai ales in ultima noapte(alba) petrecuta intr-o frumoasa poienita din Piatra Neamt. Aici prietena noastra Andreea (Deea) si-a sarbatorit si ziua de nastere cu sarmale (facute in colaborare cu fetele din Pascani) si un tort urias, cat sa ajunga la cei peste 40 de cercetasi prezenti.
    Din punctual meu de vedere, cea mai mare realizare a acestei intalniri a fost schimbarea perceptiei despre romani si Romania cu care au venit cercetasii francezi. Vorbind cu ei, s-au aratat uimiti ca:
- la noi in scoala se invata limba franceza,
- suntem foarte ospitalieri (in comparative cu spaniolii si italienii)
- avem o tara foarte frumoasa (la un moment dat, unul din lideri mi-a spus “am senzatia ca sunt in Elvetia, aveti foarte multa verdeata”)
- suntem cu totul altfel decat au crezut ei (evident ca am intrebat cum ne-au crezut si mi-au spus “o tara foarte saraca, fara apa curenta cu foarte multi cersetori”). Inutil sa comentez de unde au aceasta perceptie!
-abia asteapta sa revina in tara noastra
    Tot grupul era din Paris!
    Alte impresii si poze sunt postate de Sanziana!

Despre RoJam? S-a scris mult, am scris si eu impresiile “la cald” e drept, nu pe blogul nostru! A scris foarte frumos si sugestiv Sanzi! Voi spune doar ca a fost un festival al cercetasiei la care fiecare a participat atit cat a fost posibil,nu cat ar fi vrut fiecare.
    Ca lider insotitor de lupisori am participat la atelierele dedicate lor.
Am ramas cu regretul ca am vazut foarte putin dar si cu imensa bucurie de a contribui la formarea unor copii care, in ciuda lacrimilor varsate de dorul parintilor (vorbim de copii de 8-11 ani, unii plecati pentru prima oara de acasa pentru o perioada atat de lunga) au avut niste experiente minunate pe care putini copii de varsta lor le-au trait.
Este minunat sa te intilnesti cu parintii lor care-ti multumesc pentru faptul ca au constatat o schimbare in bine in comportamentul copiilor lor! Pot spune ca e una dintre cele mai mari multumiri ale unui lider voluntar, alaturi de afectiunea pe care o primesti din partea copiilor! In ei gasesti puterea de a continua activitatea de voluntariat!

A consemnat, Lucia Hen

RoJAM

2011-08-27T19:42:00.000+03:00

RoJAM reprezintă cel mai important eveniment pentru cercetaşii români, desfăşurat între 11-21 august, dar şi cel mai semnificativ eveniment naţional din Sud-Estul Europei din ultimul deceniu, prin amploarea şi conţinutul său.

Jamboreea reprezintă întâlnirea zgomotoasă a cercetaşilor din întreaga ţară, dar şi de peste hotare, indiferent de ramură de vârstă. Termenul de „întâlnire zgomotoasă” nu face referire neapărat la sonoritate, cât la impactul asupra comunităţii. Am arătat astfel că cercetăşia contează şi că e un mare avantaj pentru comunitate, pentru România şi pentru întreaga lume. După 75 de ani de la ultima jamboree organizată în România, a venit cea de-a cincea, numită RoJAM.

Ţările participante la RoJAM au fost: Rep. Moldova şi Franţa, repartizate în subcampul nostru, Spania- Catalunia, Israel, Portugalia şi Cehia, iar din ţară au fost prezente 30 de centre locale, Centrul Local "Crinii" participand cu 53 de memebri, lupisori, temerari, exploratori si cinci lideri, pe parcurs alaturandu-se inca doi.

Am fost împărţiţi în subcampuri, după cum spunea, acestea fiind denumite în funcţie de regiuni, iar subcampul nostru s-a numit Maramureş. Am fost mândri să obţinem titlul de „cel mai tare subcamp” pentru faptul că am fost mereu uniţi şi entuziaşti. Putem adăuga în palmares trofeul obţinut de patrula de temerari Carton în cadrul competiţiei "Trofeul celor şase căi", decernat într-una din serile festive şi premiul I obţinut de patrula de lupişori Cercetaşii trăsniţi la Olimpiada sportivă din RoJam.

Am avut zece zile pline, dar frumoase, cu activităţi precum: 3xR (Reducem, Reutilizăm, Reciclăm), Cuptorul solar, Manufactură, Experimente ştiinţifice, Geocaching, Tiroliană, Slackline, Escaladă, Hamac, Semnalizare, Canoe, Atelier foto-video, Muzică, Radio, Jonglerii. Am explorat Sibiul într-un treasure-hunting, am reabilitat parcul de joacă pentru copii Vicentius, am făcut activităţi cu bătrânii de la azilul din Sălişte, am învăţat îndeletniciri ale meşteşugarilor din zonă şi alte proiecte locale.

Cercetaşii ştiu să se distreze, iar RoJAM a oferit spectacole la deschidere şi la închidere, unde i-am avut ca invitaţi pe Bere Gratis şi Mircea Vintilă printre alte momente artistice.

Urmariţi şi festivitatea de deschidere:
http://www.youtube.com/watch?v=_D1agIw2C2w

Ne-am revăzut prietenii de anul trecut, iar pentru noi, ca centru, jamboreea a însemnat foarte mult, reuşind să ne unească şi să ne facă remarcaţi că centru vesel, deschis, dar serios.

Baden-Powell, fondatorul Mişcării Scout, ne spune că „fiecărui tânăr care ni se alătură în cercetăşie trebuie să i se ofere ocazia de a trăi o Jamboree.” Noi am avut ocazia şi suntem cu adevărat nişte câştigători şi ştiţi de ce? Pentru că am trăit-o! V-o dorim şi vouă, cititorilor, care nu aţi participat, mai mici, mai mari şi adulţi voluntari deopotrivă.

Sînzi

„Deşi a fost o perioadă scurtă, 10 zile, am legat noi prietenii şi m-am revăzut cu vechii prieteni. Am învăţat ce înseamnă responsabilitatea, să stai o zi în soare, fără umbră, să-ţi fie foame şi să aştepţi să mănânci împreună cu gaşca. Pe lângă lucrurile fantastice pe care le-am făcut, am întâlnim oameni cu adevărat uimitori de la care am învăţat ce înseamnă cu adevărat să munceşti. Chiar dacă am auzit pentru prima dată de trupă “Bere gratis”, am cântat câteva versuri împreună cu ei şi nu a fost deloc greu. Abia aştept anul viitor să văd cu ce noi aventuri voi mai avea de-a face.” Zuzu

„Rojam?
Whoaa!!... Sunt prea multe idei în capul meu pentru a le desluşi pe toate, însă... ideile principale merită spuse!
Încă de când am auzit de Rojam m-am gândit că o să fie FORTE fain deoarece ştiam că o să vină şi vechi prieteni de care îmi era tare dor şi că o să petrec din nou zile pline de activităţi ce aveau să includă multă muncă, cooperare, sudoare, râsete şi lacrimi de bucurie.
Când am ajuns în câmp, deja toţi din centrul nostru erau asaltaţi de îmbrăţişări calde şi urări de bun venit. E imposibil să nu-ţi placă încă de la început. Apoi, au urmat concertele unde mă simţeam super, mai ales alături de prietenii mei.
La activităţi am putut să-mi dezlănţui latura creativă şi nebună şi astfel, o ocazie foarte rară de văzut, după fiecare zi rămâneam fără energie şi era minunat să văd seara un sac de dormit, la căldurică în cort, alături de cartonistele mele “preferate” şi cu câteva dulciuri împrăştiate prin tot cortul.
Spre sfârşit, parcă toată vlaga din noi era absorbită. Dar era un motiv întemeiat pentru asta! Am petrecut alături de 1300 de cercetaşi jucându-te, râzând, fugind de colo-colo, aşteptând la rândul fetelor de la duşuri, apoi să mai prinzi şi cina, cântând, călătorind şi cercetând.
Când toată lumea îşi făcea bagajele de plecare, mă apucase un sentiment de melancolie şi aş fi vrut să dau timpul înapoi şi tot aşa până la nesfârşit pentru că ştiam că o să-mi fie dor de toată lumea şi că nu o să mai am parte de toată distracţia şi de alte lucruri de învăţat. Fusese minunat!
Până la urmă, cercetăşia e un mod de viaţă şi te formează ca om, făcând din tine o fiinţă ce va lăsa lumea cu un strop mai bună faţă de cum a găsit-o.” Mioara

Hike Ceahlău

2011-07-31T19:17:00.000+03:00

Pentru că centrul nostru local are deja o tradiţie în schimburile de experienţă cu francezii şi pentru că noi îi preţuim pe prietenii noştri cercetaşi, nu puteam să nu marcăm o altă activitate, de această dată cu un grup al Scouts et Guides de France.

Au fost patru zile de neuitat pe munte în compania a 20 de exploratoare, 4 lideri francezi şi alături de câţiva scoutişti din CL Piatra Neamţ. Traseul a fost: Piatra Neamţ- Ceahlău (Cabana Dochia)- Vf. Toaca- Cheile Bicazului- Lacul Roşu- Piatra Neamţ.

Mai bine citiţi impresiile celor din Franţa pentru a vă da seama de reuşita acestui hike.

Olivia Martn
Camp de ouf en Roumanie! de magnifiques rencontres et des moments magiques ac toutes les caras et les chefs! Bsx a toutes les filles passez de bonnes fin de vacances ♥

Capucine Orvoën-Clair
ROUMANIE de la pure folie!!! Vous allez trop me manquez passer de bonnes vacances!! :)

Bianca Rs Chilichou! La Roumanie c'était dinguissimo oufissimo :)

Sinziana Togan
I miss you, Bianca >:D< I forgot to tell you that you will be always welcomed in Romania, to my home:DBianca Rs
Suzie! I miss you too ♥ I hope your come-back to Pascani was well :) I can't wait to see the pictures of these days!!
Oh and yes, do you remember when I told you that all our leaders will stop scoutisms at the end of this camp? FALSE!!

Hortense Leclercq-Olhagaray
est de retour! voyage d'exception: mille bisous à toutes mes ch'tites caras!! :)

Cercetaşii paşcăneni în Franţa

2011-07-28T16:45:00.000+03:00

Patrula Carton din centrul nostru, formată din Sînziana Ţogan, Larisa Pristavu (Isza), Bianca Spătariu, Mioara Turcu, Georgiana Turcu (Zuzu) şi Beatris Spatariu (Katy), împreună cu liderul Lucia Hen, au avut minunata ocazie de a petrece trei săptămâni (4 - 23 iulie) în compania cercetaşilor din grupul Cassiopee, ce aparţine de Eclaireuses Eclaireurs de France (EEDF). S-au stabilit la cort, într-un centru de zi pentru copii, Le Rial.

Patrula cu care au fost înfrăţite e formată din cinci membri, care de care mai trăsniţi, Romain, Lucile, Felix, Manu şi Robin, cărora li s-au adăugat mai mulţi pe parcurs.

Printre activităţile desfăşurate se numără canyoningul, ce presupune deplasarea înot prin albiile râurilor, traversarea cascadelor şi sărituri de la înălţime, l’explo, activitate de trei zile desfăşurată în absenţa unui lider, cu vizitarea castelului Chateaux de Montegut, interviul pentru Radio St. Affrique, în care s-a vorbit de schimbul de experienţă între grupuri şi alte activităţi, atât pentru comunitate, cât şi pentru dezvoltarea personală.

Activitatea cu care s-a încheiat sejurul în Franţa este Mescla d’Oc, o jamboree naţională organizată la Becours, unde patrula Carton a fost singura din altă ţară.

Experienta din această vară este unică pentru centrul nostru, până acum, iar vara viitoare vom avea şansa să-i primim pe cei din grupul Cassiopee cu care patrula Carton a fost înfrăţită, însă, din lipsa posibilităţilor, în afara Pascaniului şi anume în Cluj şi în câmpul dejenilor, « Provocarea Zamolxe 2012 », centre cu tradiţie în cercetăşie.

Pe youtube gasiţi şi un filmuleţ în trei părţi despre experienţa fetelor.
http://www.youtube.com/watch?v=aG3U9PlsW1A

Realizare text si film - temerar Sînziana Ţogan

„Eu m-am simţit super ok. Chiar dacă în patrulă au mai existat certuri prin care ne-am mai apropiat unele de altele, au fost şi momente în care eram fericite de prezenţa fiecăreia, ca de obicei sau poate chiar mai mult. M-am ataşat de francezi, de locurile în care am stat timp de 3 săptămâni, de mâncarea pe care o făceam împreuna, fie că ieşea bună sau rea. A fost o aventură pe cinste, iar dacă aş avea posibilitatea, sunt sigură că aş repeta-o.” Zuzu

„Cât despre Franţa, hmm....să stai 3 săptămâni într-o ţară străină împreună cu patrula ta..SUPER TAREEEE !!! Mai bine de atât nu poate fi. Poate la început era mai dificil să comunicăm, căci limba franceză nu e aşa de uşoară şi, să ştii că stai cu nişte persoane pe care nu le cunoşti deloc....ei bine, nu e aşa de simplu precum pare, dar a fost distractiv. Apoi, ne-am mai destins şi am început să ne apropiem unii de alţii. Am început să petrecem cât mai mult timp împreună şi să învăţăm lucruri noi unii de la alţii. Erau foarte amuzanţi şi aveau o grămadă de idei în privinţa distracţiei. Râdeam cu ei foarte mult, chiar şi la spălat vase, unde apropo, mi-a fost dovedită loialitatea patrulei mele, într-o situaţie nu tocmai plăcută şi totuşi nesemnificativă. Am vizitat locuri pe care nu oricine are oportunitatea să le vadă, chiar am trecut pe sub cel mai mare pod al Europei şi sunt mândră de asta [acum ar urma emoticon-ul preferat al lui Tudor Cornea : b-) ] Am avut ocazia să punem în practică tot ce învăţasem până atunci, în hike-ul de explo unde am stat singuri-singurei, fără nici un adult prin preajmă, decât doar când mai făceau o vizită să fie siguri că suntem bine. Şi asta a fost grozav !! Aş vrea să retrăiesc acele clipe minunate petrecute cu francezii, din păcate viaţa e crudă şi merge mai departe. Până la urmă, cercetăşia e un mod de viaţă şi te formează ca om, făcând din tine o fiinţă ce va lăsa lumea cu un strop mai bună faţă de cum a gasit-o.” Mioara

Text

Promisiune in iunie - Lupisori

2011-06-11T22:27:00.000+03:00

Desi a fost in mijlocul saptamanii, 1 Iunie nu a trecut neobservat pentru lupisorii din centrul nostru.

Sa vedeti ce s-a intimplat; la intilnirea lupisorilor ;ne-am trezit cu Bagheera (Razvan), Chill(Violeta), Kaa (Maria), si Baloo (Tudor) care le-au spus lupisorilor ca au niste provocari pentru ei. Au facut si doua patrule speciale-lupisori cu esartfa si lupisori fara esartfa!

Cu totii eram curiosi: ce se va petrece in jungla (orasului)?

Baghera i-a pus sa urce celebrele scari din Pascani sa vada cat sunt de rezistenti si sa stie cite scari au urcat!

Dupa atita efort, l-au gasit sus pe Chill, suparat ca nu poate scoate chitara din husa! L-au ajutat lupisorii si

i-au cintat sa-i treaca supararea. Apoi, Baloo si Kaa le-au spus ca vor afla un lucru important daca vor sti sa foloseasca indiciile de pe harta pe care le-au dat-o!

Cu ajutorul hartii, folosindu-se de tot ce i-au invatat prietenii lor din jungla au ajuns in mai multe puncte unde erau ascunsi colegii lor cu esartfa, ce le-au dat cite un biletel.Cind le-au adunat pe toate,au aflat vestea cea mare! DE AZI SUNTETI CERCETASI!

Si intr-adevar, in fata casei de cultura,linga statuia marelui Sadoveanu, era steagul tricolor, Akela (Lucia) si Raksha (Genoveva)!

Impreuna cu Raksha copiii au spus promisiunea lupisorului iar Akela le-a pus la gat mult doritele esarfe!

Erau prezenti si parintii!

Iata ce-au simtit cei mai tineri lupisori cand au primit esartfa! Impresiile au fost culese azi,la zece zile de cand a avut loc fericitul eveniment, de la lupisorii prezenti.la intilnire:

Vladina: “Pentru mine primirea esartfei inseamna ca sunt un lupisor adevarat!”
Alin; “Am avut un sentiment de fericire! Pentru mine esartfa e ca o stea!"
Andrei: “Am simtit o mare fericire!”
Ioana: “Eu am simtit multa fericire!”
Anca: “Eu am simtit un gol in stomac”
Diana “Am simtit multa bucurie si fericire!”
Alex: “Nu ma asteptam! A fost o onoare sa primesc esartfa cu mana pe steagul Romaniei!”
Vlad: “Eu m-am simtit foarte mindru!”
Estera:” Eu am simtit asa ca niste fluturi in stomac”
Rares: “Eu parca aveam o stea in stomac!”

A consemnat,

Akela

HIke la Valea Seaca 04-05.06.2011

2011-06-06T20:00:00.000+03:00

Iesirile in padurea de la Valea Seaca sunt deja o traditie a centrului nostru local.
De data asta am hotarat sa ramanem si peste noapte, mai ales ca aveam in plan si ceva activitati mai deosebite.
Participanti: 1 lupisor (Andrei), 22 temerari (Andreea, Claudiu, Teona, Mada, Irina, Alexandra, Manu, Bianca, Ionut, Maria, Anca, Bia, Cristi-cel mic, Gaby, Isza, Kathy, Sinzi, Zuzu, Stefana. Vlad, Calin, Dragos), 2 explo (Tudor si Laur) si 4 lideri (Cristi - cel mare, Corny, Cristi - cel mijlociu - avem o multime de Cristi :)) si Titus)
Am plecat cu trenul de pranz spre Topile, de unde s-a mers pe jos pana in poiana de pe drumul spre Homita, unde ne-am instalat tabara, am inaltat catargul cu steagul tricolor si am pregatit vatra si lemnele pt foc.
In plus eu si cu Corny am marcat punctele de control pentru hikeul de noapte.
Apoi, odata cu apropierea serii, s-a trecut la activitatile propriuzise.
Cum aveam printre noi cercetasi cu ceva vechime dar fara esarfa (inclusiv un ajutor de lider), grupul s-a impartit in doua. O patrula cu cei fara esarfa inca, sub conducerea lui Cristi (mijlociul) si compusa din Laur, Andreea, Gaby, Claudiu, Cristi (cel mic) si restul lumii.
Toata lumea, cu sau fara esarfa, si-a testat intai abilitatile la TANGRAM.
Apoi patrula pentru Promisiune, incuratata de ceilalti, a mai avut de trecut prin "panza de paianjen".
A urmat parcurgerea nocturna a traseului jalonat anterior. Cele doua grupuri au pornit in sensuri contrare, pe drumuri de caruta sau pe poteci abia ghicite, prin poieni sau desisuri, urmanrind traseul de pe harta si indicatiile de la punctele de control. Mici emotii, zgomote care in intunericul noptii pareau mai ciudate, dar totul a decurs fara probleme.
In plus patrula lui Cristi, a avut si un scurt poapas intr-o poienita din mijlocul padurii. loc in care, la lumina gulgutelor, fiecare a reflectat la Legea cercetasului si la ceea ce-si vor asuma odata cu depunerea Promisiunii.
Ne-am strans in jurul focului de tabara si cu mana pe drapel, fiecare dintre ei a rostit cuvintele Promisiunii, altele pentru fiecare ramura de varsta dar care toate au un numitor comun: angajamentul de a lasa in urma noastra o lume mai buna, de a juca un rol activ in societate.
Seara s-a incheiat cu nelipsitele cantece, fiind acompaniati de Sinzi la chitara.
Cu greu, binisor dupa miezul noptii, ne-am dus la culcare, ramanand de straja doar plantoanele alese dupa indelungi parlamentari.

A doua zi dimineata, DESTEPTAREA! Mare pacoste si asta! Mai ales la ora 7!!
Au urmat ca de obicei in campuri, ceva exercitii de dezmortire iar intarziatii au beneficiat de program special :)
Masa si iar la joacuri! Carede forta, care de indemnare, pentru toate gusturile.
Pe la panz am strans tabara si asa cum le sade bine unor cercetasi, am lasat in urma doar urmele pasilor nostri.
Sub un soare arzator am revenit prin poiana Dusan, sub privirile usor mirate ale celor iesiti la picnic, catre halta Topile si de acolo acasa.

Titus Hen

Mini hike la Valea Seaca

2011-05-21T20:58:00.011+03:00

Cum vremea s-a incalzit in sfarsit, a sosit timpul sa incepem seria de iesiri in mijlocul naturii.
Asa ca sambata am petrecut cateva ore la iarba verde, intr-o valcea de la marginea padurii de la Valea Seaca.
Am inceput printr-o intrecere in montarea noilor corturi achizitionate pentru RoJam.
Numai bine, ca deja se stransesera niste nori negri care s-au scuturat putin si peste noi.

Daca tot nu se putea sta pe afara, ca sa nu somam, am facut o intrecere intre corturi: care stie mai multe cantece.
"In padurea cu alune,
Aveau casa doi pitici ..."
Lupta a fost stransa intre juniori si veterani iar in cele din urma s-a terminat indecis.

Oricum se terminase si ploaia, asa ca dupa ce am strans corturile, am trecut la partea a doua a programului, gasirea "comorii" pe baza indiciilor si a busolei.
Ca sa nu fie totul chiar asa de simplu, pe langa gasirea punctelor de control, participantii au trebuit sa gasesca cateva plante medicinale si sa afle varsta unui copac proaspat taiat. Cei mai rapizi si-au exersat apoi aptitudinile de cautatori de comori, in tufa de urzici ce o pazea.

Iar la final surpriza: inca o ceremonie de depunere a promisiunii.
Si astfel Alexandra, Iulia, Malina, Manuela, Denis si Sabin au marit randurile temerarilor ce au depus Promisiunea.

Festivalul Luminii 2011

2011-05-07T23:26:00.056+03:00

Cu o mica strangere de inima, datorita prognozelor meteo nu tocmai incurajatoare, la ora 13:00 s-a dat unda verde demararii pregatirilor finale pentru festival.
La ora 18:00 ne-am adunat pe esplanada si am inceput amenajarea atelierelor, decorarea cu gulgute a rondurilor de flori din zona si a fantanii, plus un crin urias facut de Cornel si exploratorii sai.
In timpul pregatirilor si pana la lasarea intunericului, sub supravegherea Genovevei, lupisorii au atras la diferite joacuri cercetasesti pe multi dintre coopiii care se plimbau pe acolo.

Cand se ingana ziua cu noaptea, au fost aprinse gulgutele si Oana a anuntat deschiderea oficiala a Festivalului Luminii 2011, editia a II-a pentru pascaneni.
Timp de aproximativ doua ore, sute de oameni s-au plimbat pe aleile strajuite de gulgute, au ascultat muzica folk (cantata de cercetasii nostri), au putut afla cate ceva despre cercetasie si activitatile centrului local de la standurile amenajate si desigur, s-au infruptat din bunatatile pregatite. De un succes deosebit s-a bucurat si panoul facut de Cristi, loc in care trecatorii puteau sa se imortalizeze in rol de cercetasi.
Din pacate spre final, un nor a ales sa se scuture prin zona si a alungat pe la casele lor pe majoritatea vizitatorilor. Cele cateva zeci de tineri care au ramas au putut sa se bucure de jongleriile cu foc, facute de Razvan, jonglerii care au incheiat programul festivalului.

Desigur dupa plecarea tuturor vizitatorilor, noi am ramas inca vreo ora sa ne strangem atelierele si sa lasam locul curat, conform devizei cercetasesti "leave no trace".

Presa si televiziunea locala a fost si ele prezente si nu au avut decat cuvinte de lauda pentru ceea ce am facut.
Detalii la:

News Pascani
Televiziunea MBIT (incepand cu minutul 14:45)

In spatele celor 2-3 ore cat am fost vizibili pentru comunitate, au stat multe ore de munca care s-au concretizat in: cca 3000 de glugute (facute de toti copiii), 200 clatite (multumiri explo), 200 gogosi (multumiri lupisorilor; de fapt, mai mult mamicilor lor :), 40 litri de ceai (multumiri lui Luci si mamei lui Razvan), panoul pentru fotografiat cu cercetasii (multumiri lui Cristi Togan), plus multe alte maruntisuri care au creat atmosfera placuta din timpul festivalului.

Mai multe detalii despre festival puteti afla la: http://www.festivalul-luminii.ro/

Multumim si pe acesta cale Primariei Pascani pentru ajutorul acordat la organizare, Politiei Comunitare si firmei BIT GUARD SECURITY pentru asigurarea unei atmosfere linistite in zona, sponsorilor INTERDENTIS si ANDANA STYLE fara de care o parte din ceea ce am facut nu ar fi fost posibil si domnului RELU MAXIM pentru asigurarea sonorizarii.

Noi temerari cu esarfa

2011-04-30T20:40:00.004+03:00

Cum e perioada tezelor, nu am mai putut face hike-ul care era planificat dar am iesit macar cateva ore pe malul Siretului. Temerarii mai vechi au plecat mai devreme si au pregatit tot ce trebuie pentru primirea celor noi: au facut o scara din cordelina, am jalonat un traseu cu obstacole, au pregatit un catarg, samd.
In timpul ramas, cativa au apucat sa testeze cum e cu urcatul pe scara lunga de 10 m si a fost destul de interesant :)

Restul au venit normal in fata casei de cultura si surpriza! Se merge la Siret!
Ajunsi acolo au cam inceput ei sa banuiasca ca-i asteapta ceva.
Cei care se dovedisera activi si aveau destula vechime au format o patrula cu care au trebuit:
- sa arate ca stiu cate ceva despre istoria cercetasiei, simbolurile si legile ei
- sa arate ca se pot ajuta unul pe altul, carand un"ranit"
- sa arate ca sunt isteti, descifrand un mesaj cifrat
- sa arate ca stiu sa cante macar o strofa dintr-un cantec de-al nostru
- sa arate ca pot fi la "inaltime", formand o piramida umana :)
- sa arate ca se descurca in orice fel de teren, parcurgand taras in traseu cu obstacole
- sa arate ca sunt curajosi si ca-si pot depasi limitele, urcand fiecare cat a putut pe scara lunga de cca 10m (desigur in deplina siguranta, fiind asigurati cu o coarda)

Dupa indeplinirea cu succes a "misiuni", Anca, Bianca, Maria si Alex au depus promisiunea si si-au primit esarfele. Lista ar fi fost ceva mai lunga dar cum o parte nu au venit la aceasta intalnire ...

In tot acest timp ceilalti au cantat, s-au jucat si i-au incurajat pe candidati cand era cazul. Ba chiar unii au mai dat si cate o mana de ajutor la caratul "ranitului" sau la piramida umana.

A fost o zi frumoasa, plina de voie buna si ne-am bucurat ca numarul nostru a crescut cu inca patru cercetasi de nadejde.

Mult succes dragi temerari!!

Lupişorii pe teritoriul stăpânit de Bagheera

2011-03-26T17:59:00.004+02:00

Dupa ce iarna am petrecut-o in birlog, ocupindu-ne cu lecturile,spectacolele de teatru si facind martisoare pe simburi de dovleac si animalute origami, iata ca se apropie timid primavara si Bagheera vrea sa stim niste lucruri.

Inainte de 1 Martie, ne-a sfatuit sa ne gindim la mamele si bunicile noastre si sa ne ocupam personal de camera, dulapiorul si biroul nostru si sa ne facem singuri ordine. Hmmm… parca era mai simplu cind facea mama patul, aranja hainele in dulap si spala farfuriile de la bucatarie! Da, dar vine ziua femeii si Bagheera spune ca un lupisor trebuie sa invete sa-si adune singur lucrurile, sa le puna in ordine, sa-si spele cana si farfuria.. eventual si pe a celorlalti membri ai familiei ca sa-i faca o bucurie mamei si bunicii….

Pai ,daca a spus Bagheera, am incercat! Si n-a fost asa de greu!

Azi Bagheera ne-a reamintit ca trebuie sa fim curati sa ne spalam si sa avem hainele curate.

Am vorbit noi mai multe si apoi am plecat…intr-o vizita!

Asa am ajuns la un cabinet stomatologic unde ne-au intimpinat niste prieteni de-ai Baghereerei.Ooo, dar aici era foarte interesant! Ne-a invatat anul trecut Bagheera sa ne spalam pe dinti, dar aici era cu totul altfel! Un domn doctor imbracat in verde si o doamna frumoasa cu haine portocalii ne-au aratat o multime de lucruri!

Niste mulaje uriase de dinti si cu niste periute de dinti tot uriase cu care am invatat cum se face curatarea dintilor si maselelor; apoi niste aparate colorate frumos care ne pot indrepta dintii fara sa ne doara! O, si apoi domnul doctor in verde ne-a dus in cabinetul lui si a fost super! Ne-a dat la toti manusi si masti incat aratam si noi ca doctorii! Apoi Andreea a fost pacientul si domnul doctor i-a facut modelul la dinti cu o plastilina roz ce mirosea a guma de mestecat! Ne-a dat si noua doamna asistenta cite o biluta si am facut tot felul de forme, dar s-a intarit repede! Am vazut pe niste filme si cum arata niste dinti cu carii! Nu, nu arata bine, noi trebuie sa avem grija de dantura noastra, asa e sigur! Apoi am mers la laborator sa vedem cum se fac dintii Andreei. Aici o doamna asistenta a amestecat niste ghips cu apa si ne-a intrbat ce culoare sa fie dintii? Galben! Am spus noi, dar apoi ne-am gindit sa punem si putin verde! Doamna asistenta le-a amestecat la un aparat si a turnat pasta verde in modelul facut de domnul doctor! Ce interesant! Nu am mai stat sa se intareasca, dar ii vedem noi simbata viitoare! E frumos sa fii stomatolog! Plastelina colorata, oglinjoare, stetoscop de ascultat inima, mulaje colorate.. Ne-ar place si noua sa fim doctori ! Desi mai erau acolo o multime de aparate care nu stim ce fac! Dar nu-i nimic, vom creste mari si vom afla! Pana atunci insa, sa avem grija si de dintii nostril! Are dreptate Bagheera! Si azi am mai invatat cite ceva despre cum sa ne pastram sanatateal. Oare data viitoare, ce ne pregateste Bagheera?

Multumim domnului doctor Adrian Craciunescu,directorul firmei S.C.INTERDENTIS S.R.L. Pascani, pentru amabilitatea si rabdarea acordata lupisorilor nostri.

Lucia Hen

Training International Award

2011-03-05T16:10:00.005+02:00

In data de 5 martie 2011 s-a desfasurat la Valea Lupului training-ul pentru formarea liderilor Award.

La training au participat 15 persoane de la:
- Centrul Local "Sf. Dumitru" Valea Lupului
- Centrul Local "Sf. Anton" Iasi
- Centrul Local "Crinii" Pascani
- Consiliul Judetean al Elevilor Iasi
In perioada urmatoare, centrele locale mai sus mentionate vor fi sprijinite in vederea derularii Award-ului pentru cercetasi.

De la noi au participat: Oana Ţogan, Crina Elefteriu şi Cornel Antoane.

Ultima zăpadă

2011-03-05T15:20:00.047+02:00

Profitând de vremea frumoasă şi nu foarte rece, temerarii au ieşit să se bucure de ultima zăpadă a sezonului.
Aşa că am mers la câţiva kilometri în afara oraşului, în marginea pădurii de la Codrii Paşcanilor.

Cum zapada era foarte imbietoare s-a început cu datul cu folia. Asta pentru cei care reuşeau să urce panta! :)

Au urmat apoi lucruri şi mai "serioase".

Îngropatul în zăpadă. Noroc cu Archie pe post de câine salvator!

Scris numele patrulei. Unii cred ca exersau rusa :)

Şi evident, o măreaţa bătălie cu zăpadă.

Desigur au fost şi lucruri mai serioase, cum ar fi construcţia unui adapost din zăpadă.

Iar la final a urmat exersarea unei tehnici speciale de mers: un pas la deal şi doi la vale :))

Hike Rarău

2011-02-06T20:25:00.074+02:00

Cum iarna se cam lasă aşteptată pe melegurile noastre, am pornit noi către ea.
Aşa se face că sâmbătă 5 februarie, 19 cercetaşi (1 lupişor, 12 temerari, 2 explo şi 4 lideri) se adunau dimineaţa devreme în gara din Paşcani.
A urmat de acum tradiţinala schimbare de trenuri din Suceava şi pe la 11 am ajuns în Câmpulung Moldovenesc, punctul de plecare spre Rarău.

Aici bagajele mai mari sunt încarcate intr-o masina de teren care le va duce sus la cabana Rarau iar noi pornim sa parcurgem pe jos cei 14 kilometri ai drumului forestier.
E soare, nu foarte frig, asa că drumul este placut.
În curând ieşim dintre casele din oraş si trecem printr-un mic sector de chei sapat de pârâul Izvorul Alb, cel de la Piatra Buhei.
Apoi dupa alţi 2-3 kilometri, valea largă se termină şi începe pationarul, o zonă în care apa a îngheţat şi a acoperit cu gheaţă groasă drumul. Ceva mai încolo, într-un loc mai însorit facem un prim popas pentru odihnă şi ceva gustări.

Urmărim în continuare serpentinele şoselei până la schit, unde facem un alt popas şi ne refacem proviziile de apă. De aici în sus vom intra cu adevărat în munte. Părăsim şoseaua şi pornim să-i tăiem serpentinele pe marcajul turistic. Pentru cei mai multi este primul contact mai serios cu muntele, iarna. Panta creşte şi deja grupul începe să se rupă. Aici în umbra pădurii e prea frig ca cei din faţă să poată aştepa codaşii mult timp, aşa că păstrăm un lider în faţă, unul în spate şi ne înşiruim pe potecă. Din loc în loc mici popasuri, cât să ne tragem sufletul şi să mai bem un ceai cald din termos. Zăpada, care jos lipsea cu desăvârşire, începe să se facă simţită dar este totusi mică, nu trece de 15-20 cm. Ajungem în sfărşit la intersecţia cu drumul ce vine din Pojorâta. De aici mai e putin dar începe şi vântul. Primii au ajuns sus pe la ora 15. Ultimii, cca 20 de minute mai târziu (câţiva chiar fentând ultimele sute de metri, mulţimită d-lui Voicu de la Salvamont), deci am facut traseul chiar putin mai repede decât ne-am propus iniţial (5 ore), e drept ajutati şi de frigul ce nu prea te îmbia la popasuri prelungite :)

Ne-am luat în primire locurile în camerele cu paturi suprapuse, ne-am schimbat hainele, încălţările ude şi apoi la masă! După atâta efort era şi cazul :) Bunătăţile înşirate pe masă au dispărut cât ai clipi.
A urmat o seară frumoasă cu cântece la chitară până pe la ora 21, când vrând-nevrând Moşul Ene a cam venit să ne cheme în lumea viselor. Ei, acuma după ce s-au văzut urcaţi prin paturi, unii au mai încercat să-l păcălească dar nu au reuşit prea mult timp :D
A doua zi ni s-a spus că de mult nu s-a mai auzit o chitară pe acolo (4 ani cică, deşi parcă nu-mi vine a crede) şi că toţi au fost placut impresionaţi de comportamentul cercetaşilor, aşa că vom fi oricând bineveniţi.

Dimineaţa ne întîmpină cu ceaţa şi vant, dar asta nu ne-a impiedicat să ne ţinem de programul planificat de acasă.
Scularea la 7:30, până la ora 9 mâncare şi pregătit bagajele pentru coborăre. Apoi a urmat "cireaşa de pe tort", turul Pietrelor Doamnei şi vizita la sediul Salvamont.
Pornim pe poteca marcată cu cruce albastră, ce urcă pe la baza Pietrei Mari. Ajungem în şa dar ceaţa e aşa de deasă încât trebuie să mă creadă pe cuvânt ca deasupra noastră se înalţă un perete de aproape 100m. Sper să reuşim să ne luăm revanşa la vară şi eventual cei mai curajoşi şi pricepuţi, chiar să urce pe vărf. Până una alta, începem să urcăm şi să coborâm prin vălmăşagul de bolovani adunaţi la baza pereţilor. Asta în loc de gimnastica de dimineaţă :)
Cu atenţie, încet-încet, parcurgem porţiunea mai dificilă şi intrăm iar în pădure. În sfărşit apare şi mult aşteptata zăpadă mare, prilej de joacă şi trânte care mai de care mai artistice.

Renunţăm să mai urcăm pe Vf. Rarău datorită ceţii dese, care venea în valuri şi a vântului ce viscolea zăpada, aşa că o luăm către sediul Salvamont. Aici suntem întâmpinaţi de dl. Voicu, şeful formaţiei Salvamont Suceava, care ne spune câte ceva despre ce înseamnă să fii salvamontist şi ce trebuie făcut ca să nu fim puşi în situaţia de a-i chema în ajutor. Soarele parcă ar vrea şi el să vadă ce facem, aşa că mai ridică puţin ceaţa. Astfel putem vedea pentru prima dată cerul albastru, culmea alba a muntelui şi releele de pe vârf.

Din păcate timpul ne presează aşa că o luăm îndărăt către cabană.
Mai stăm puţin în faţa semineului la căldura plăcută a focului de lemne, mancăm de prânz, ne luăm rămas bun de la cabanier şi la vale!
Parcă e mai bine decât la urcare. Nu mai întreabă nimeni cât mai avem :))
Ba tras cu "faraşul", ba pe fundul propriu, ba pe picioare, nici nu ştim când ajungem iar la schit.

Cum avem timp destul şi vremea s-a facut frumoasă, profităm de o coastă însorită pentru a face un popas mai lung. Iarna am lăsat-o în urmă, doar ceţurile care încă se mai fugăresc peste creastă ne mai aduc aminte de ea.
Aici e soare, cald şi bine iar prin iarba găsim chiar şi o brănduşă.

Pe la 16 ajungem şi în gară, unde se trece la schimbarea hainelor/şosetelor/încălţărilor ude. După ceva peripetţii cu doamna de la casa de bilete, reuşim să ne vedem în tren cu toţii.

Au urmat alte căteva ore de cantece şi voie bună iar pe la 19:30 am "rupt" cercul în gară şi ne-am îndreptat fiecare pe la casele noastre, obosiţi dar fericiţi şi cu sufletul plin de frumuseţile văzute şi de atmosfera frumoasă care a domnit pe parcursul celor două zile.

Hike la Homiţa

2011-01-23T20:19:00.013+02:00

Ca o testare pentru viitoarea tura din Rarău, temerarii au făcut o tură mai lungă prin pădurile din jur. Obiectiv, un sat ascuns prin pădure, numit Homiţa.
Aşa se face ca duminică, s-au strâns în gara 12 copii şi 4 lideri.
Ne-am urcat frumuşel în cursa Regiotrans ce merge la Târgu Neamţ şi am coborât la prima staţie, halta Topile.
În buna tradiţe cerce, pe parcursul celor 7 ore cât am umblat pe cocaluri, am îmbinat plaăcutul cu utilul. Astfel pe lângă scopul declarat al turei, de testare a rezistenţei şi a echipamentului de iarnă, s-au format trei patrule, fiecare conducănd grupul pe rând, cu ajutorul hărţii şi busolei, pe baza unui traseu ales în prealabil. Desigur au fost şi popasuri dar cel mai apreciat moment a fost derdelusul, adica trasul cu folia. S-au cerut atâtea bisuri încât spre final a trebuit să întindem pasul ca să nu privim trenul cum ne pleacă de sub nas. :)
Chiar dacă pe ultimii kilometri se auzea tot mai des întrebarea "cât mai avem", ajunşi în gară au dat-o iar pe jocuri, ba chiar se auzeau propuneri de steaua. Noroc ca a venit trenul :)

Traseul parcurs. Cu roşu este ce ar fi trebuit să facem, cu galben este pe unde ne-au dus "ghizii" noştri, care s-au descurcat onorabil.

Plecarea în traseu s-a făcut printr-o mică vâlcea ce duce în marginea pădurii.

Am ajuns şi în poiana Duşan.

Aerul curat ne-a făcut foame.

Prietenul nostru patruped - botezat Aurică, un căine de pripas care ne-a însoţit de aici, de la schitul din Poiana Duşan, până la urcarea în tren.

Hoinari prin lăstăriş.

Ajunşi la liziera dinpre Valea Seacă, am făcut un alt poapas.

Cred că trebuie cineva trebuie să-şi schimbe şosetele :)

No comment!

Iar prin pădure, în căutarea drumului spre Homiţa.

Dacă nu a nins ca-n poveşti cum era prognoza, cercetaşii ştiu s-o rezolve şi pe asta!

Victorie! Am ajuns la Homiţa.

De aici începe episodul 2 şi anume "mai lung îmi pare drumul acum la-ntors acasă" :))

Oare de scoate Teona limba? :)

Cei mai mici dar şi cei mai voinici.

Nimeni nu le-o lua înainte, doar Aurică ce mai reuşea din când în când. Probabil fiindca era si mai mic! :)

Aici am închis circuitul, revenind în poiana Duşan.

Mult a fost, puţin mai este. Am terminat-o cu pădurea, gara e la câteva sute de metri şi departe în ceţuri se întrevede măreaţa "metropolă" a Paşcanilor.

Obosiţi dar fericiti.

Plimbare de iarnă

2011-01-08T15:35:00.057+02:00

Ca o pregatire pentru viitoarele ture hivernale si profitand de faptul ca iarna inca isi mai face simtita prezenta, prima intalnire a temerarilor din 2011 a constat intr-o plimbare pe dealurile din jur.
Asa au vazut pe viu:
- ce bun e un ceai cald iarna
- cum sta treaba cu zapada prin bocanci (daca nu ai parazapezi)
- cum e sa mergi in cizme (fie ele si imblanite) pe o panta mai mare si inierbata
- cum e sa te faci om de zapada, daca esti in blugi sau trening
- cum se ia cea mai artistica tranta pe gheata lucie (greu de spus care a castigat)
- cea mai "artistica" coborare in fund pe zapada (castigatoare Irina)
- ce bine este cand ceilalti te ajuta
Si ca sa fie totusi si ceva mai serios, cum se folosesc coltarii si pioletul si cum se pune un cort iarna.

Parteneri ne-au fost voia buna si spre final soarele :)

Un nou lider

2010-12-19T20:49:00.000+02:00

Anul acesta s-a incheiat cu o mare bucurie pentru noi toti, lideri si copii deopotriva.
Cornel, cel mai experimentat cercetas dintre noi, venit in mijlocul nostru acum aproape un an, a primit esarfa de lider.

Acest lucru este un angajament, care conform promisiunii depuse se ia "Cu voia lui Dumnezeu, pentru toata viata".

Sa ai parte numai de bucurii alaturi de cercetasii pe care-i iubesti atat!

Serbarea de Craciun

2010-12-19T20:21:00.002+02:00

Duminica, dupa raspandirea Luminii Pacii la parohii, cercetasii s-au adunat la clubul copiilor pentru serbare.
Sala a fost plina de copii, parinti, bunici si prieteni de-ai cercetasilor.
Fiecare ramura de varsta si-a prezentat bilantul anului 2010, bilant insotit de imagini de la activitatile desfasurate.
Apoi fiecare care ramura de varsta a prezentat un mic spectacol, spectacol conceput si organizat 100% de ei. Unii au dat dovada de originalitate, chiar prea multa, dar pe ansamblu cu totii ne-am simtit bine.
In plus, la final a mai fost un moment special dar asta este subiectul unui articol separat.

Lumina Păcii de la Betleem

2010-12-18T14:42:00.000+02:00

Şi în acest an cercetaşii au adus lumina din grota sfântă, în casele păşcănenilor. Aceasta a fost adusa intai la Viena, loc de unde s-a raspandit in toata Europa, prin intermediul delegatilor veniti din aproape 30 de tari.
Din partea Romaniei a fost prezenta o delegatie formata din 10 cercetasi (catolici si ortodocsi). Astfel pe data de 11 decembrie, cercetasii romani intr-o ceremonie religioasa ecumenica, au primit felinarul aprins cu lumina adusa direct de la Betleem.

Pe data de 13, Lumina a ajuns in Romania iar pe 18 s-a raspandit in toata tara, prin ceremoniile regionale.
De asta data am luat-o de la Roman, la sfarsitul unei slujbe tinute la biserica "Sfinta Tereza a pruncului Isus".
Dupa ceremonie, romascanii au fost primii care s-au bucurat de Lumina Pacii. Cristi Togan, care lucreaza in acest oras, a vorbit cu primarul astfel ca acesta ne astepta. L-am prins in parcul orasului, unde inaugura un patinoar artificial. Presa locala si televiziunea erau si ele prezente, aasa ca a fost o buna oportunitate pentru a face si mai cunoscut acest eveniment. Tot in Roman am lasat Lumina si la unitatea de pompieri pe care tocmai o vizitasem inaintea slujbei.
Acasa, sansa ne-a suris, caci pe 18 decembrie la ora 18.00 (ora la care era programat proiectul sincron de transmitere a Luminii) la Casa de cultura din Pascani era programat un concert de colinde unde participau corul preotilor, al profesorilor, alte formatii, astfel incit Lumina s-a potrivit perfect. Doamna director a Casei de cultura, prof. Marioara Preotu - o sustinatoare consecventa a cercetasilor - a modificat programul si afisele astfel incit noi am deschis spectacolul. A fost dragut realizat, au asezat o icoana cu Maica Domnului si Pruncul inconjurata de ghivece cu floarea Craciunului si avind in fata un vas cu o luminare mare de ceara curata asigurata de alt prieten de-al nostru, preotul Dumitru Cristea. Noi am intrat in sala pe patru usi si am urcat cu toti pe scena, incepind cu lupisorii si incheind cu liderii cu gulgute cu luminari aprinse, in sunet de clopot si toaca ce la noi, crestinii ortodocsi vesteste inceperea slujbei. Ne-am asezat pe vreo trei rinduri si cel mai mic lupisor cu esartfa i-a oferit Lumina preotului protopop care a aprins luminarea cea mare.
Aceasta a fost lasata sa arda tot timpul spectacolului. Dupa ce am vorbit putin de proiectul Lumina Pacii si am citit mesajul trimis de ONCR, ne-am retras pe hol si toti cercetasii prezenti au oferit Lumina cu lumainari asigurate de Protopopiat. Nu au ajuns la toti, erau in jur de 500 de persoane si noi aveam doar vreo 300 de luminari, dar le-am spus oamenilor ca vor gasi Lumina in bisericile din oras a doua zi. Si asa am si facut.

Duminica ne-am impartit pe parohii si am dus lumina in bisericile din oras.

Cititi aici cum a fost vazut evenimentul de presa locala.

Lucia Hen

O nouă întâlnire cu CL Suceava

2010-11-27T19:47:00.000+02:00

De data asta a fost rândul nostru sa fim gazde.
După ceva amânări, datorită implicării liderilor de la noi în alte proiecte, am fixat data de 27 noiembrie. Cam cu emoţii, datorită posibilităţii crescute de vreme rea şi a zilei tot mai scurte.
Însă vremea a ţinut cu cercetaşii şi dimineaţa ne-a întâmpinat cu un strat proaspăt de nea şi soare.

Pe la 7:30 m-am întâlnit cu Cristi la Paltul Copiilor pentru a face pregătirile necesare. Am întins corzile pentru puntea "comando", am pregătit "schiurile" + că tot era zăpadă :) şi numai bine când am terminat, avangarda cercetaşilor apărea pe alee.
Şi era ceva lume! Vreo 80 de cercetasi - lupisori, temerari si lideri împarţiţi cam juma-juma Paşcani-Suceava.

Cum programele erau diferite, ne-am împărţit pe ramuri de vârstă şi fiecare a trecut la "muncă".

Lupişorii
Au avut de trecut tot felul de probe, inclusiv o mica plimbare prin oras supravegheati de ochiul vigilent al exploratorilor, dar cel mai mult s-au bucurat de zapada proaspat cazuta. Asa ca au aparut o multime de omuleti de zapada, care mai de care mai cercetas :)

Temerarii
Pentru început, aşa cum şade bine cercetaşilor, s-au făcut patrule mixte (Paşcani+Suceava). Acestea şi-au ales un nume şi un strigăt apoi au avut de parcurs o serie de provocări:
- mers legat la ochi cât mai aproape de un punct fix
- legat la ochi, mers dus-întors 20 de paşi - care revine mai aproape de punctul de start
- parcurgerea (cu asigurare) a punţii comando pe o distanţă de 10 metri (1m=1pct)
- circuit contracronometru în echipă de doi - pe "schiuri"
- aruncat cu săgeţi la ţintă
- descifrarea unui mesaj cifrat
După ce toate patrulele au parcurs aceste probe, a urmat o mică plimbare prin oraş, dar nu aşa degeaba, ci având ca scop numărarea scărilor mici şi mari (şi sunt vreo câteva!), fotografierea a cât mai multe biserici şi şcoli, totul pe parcursul a maxim o oră.
Proba artistică a încheiat setul de provocări. Aici fiecare patrulă a trebuit sa fie cât mai originală în a prezenta aspecte de la întălnire. Şi chiar au fost! Ba un cantecel hazliu, ba o sceneta, ba câteva vorbe hâtre, au făcut deliciul celor de pe margine.
La sfarsitul ei am aflat ca un lupisor sucevean tocmai isi serba ziua de nastere, asa ca i-am cantat din tot sufletul un "multi ani traiasca" si i-am urat sa aiba parte numai de bucurii, alaturi de prietenii sai cercetasi.
Evident că totul s-a încheiat cu premierea patrulelor la lupişori câştigând patrula .... iar la temerari patrula celor "8 Păduchi" :))

Apoi, repede la gară să prindă trenul.
Îmbrăţişari, promisiuni că ne vom reîntâlni cât de curănd, mâini fluturate în semn de "la revedere" au încheiat o zi pe care cu toţii am fi dorit-o mai lungă.

Un nou explorator

2010-11-21T21:25:00.000+02:00

De mult timp tot încercam să-i facem trecerea lui Radu dar nu mai reuşeam. Ba nu erau exploratorii liberi, ba nu era el şi tot aşa până azi când ne-am hotarat să tăiem nodul Gordian.

Cum Radu nu a mai putut paricipa la hike, fiind prins cu ceva activităţi şcolare chiar în ultima clipă, am "complotat" cu mama lui si i-am transmis ca fie azi in gara, la intoarcerea noastra din hike, fiindca are Cornel sa-i spuna ceva.

Intre timp aranjasem cu explo si o parte din temerarii mai vechi, care nu participasera la hike, ca sa pregateasca sala mare de la Palatul Copiilor.
Asa ca pe la ora 20:00 am pasit pe holurile luminate doar de gulguţe si am ajuns in sala goala. Goala, vorba sa fie, fiindca restul erau ascunsi dupa draperiile scenei.

Surprizăăăăă! - şi apare toată trupa la vedere.

O ceremonie scurtă, simplă dar frumoasă, a consemnat pentru centrul nostru local prima trecere a unui temerar la explo.
Cu mâna pe drapel, înconjurat de ceilalţi cercetaşi, Radu şi-a reînnoit promisiunea, a primit eşarfa albastră şi astfel a intrat în rândul exploratorilor.

Mult succes, dragă Radu!

Hike la Piatra Şoimului

2010-11-21T20:34:00.009+02:00

Cum vremea s-a aratat blândă în acest sfârşit de noiembrie, am hotarât să facem un hike mai spre munte. Tot scormonind de net după ceva la care să putem ajunge uşor cu trenul, un loc mi-a atras atenţia: Piatra Şoimului.
Aşa că duminică dimineaţa, devreme, pe la ora 6:30 ne-am dat întâlnire în gară. Din păcate tezele care bat la uşă, au făcut ca o bună parte din cei din clasele mai mari să nu poată veni. Iar la noi aceştia constituie grosul celor care au eşarfă, excepţie facând noile temerare venite recent de pe tărâmul lui Mowgli.
Dar chiar şi aşa, tot ne-am strâns 15, majoritatea nou veniţi în această toamnă. Doar doi "veterani": Luiza (căreia i se mai spune şi Duracell, datorită energiei inepuizabile de care dă dovadă) şi Alex (serios şi săritor la nevoie - care a fost pe post de ajutor de lider :)
Mulţi părinţi, care-şi conduceau copiii, prilej de a ne cunoaşte şi de a schimba câteva vorbe.
Fiindcă Cristi era la stagiul de animaţie de la Braşov, Cornel (lider la explo) ne-a sărit în ajutor şi i-a insoţit pe copii pe tren. Eu, din motive logistice, am plecat pe şosea, cu Buburuza proprie (o Dacie - nu vă gândiţi la altceva) imediat după ei.
Aşa că pe la 9:30 un grup vesel cobora din tren. Cum microbuzele spre mănăstirea Humorului nu circulă duminica (deşi un nene de prin zonă ne spusese contrariul), am hotărât în cele din urmă că decât să ratăm tura şi s-o luăm pe jos cale de 5km dus + alti 5 la întors, mai bine o fac eu pe taxiul :)
Aşa că după ceva dute-vino (cu un popas intermediar la mănăstire) ajungem şi noi pe la 11:30 la ramificaţia spre Pleşa, un sătuc situat pe culmea muntelui, pe drumul ce leagă Solca de valea Humorului.
De aici bagajele în spate şi la deal. Duracell ca de obicei, în faţă şi doar fluierul lui Corny o aducea în pluton. Începem să urcăm tot mai pieptiş pe uliţa satului.

Salut o batrânică şi cum avea chef de vorbă mai aflu câte ceva despre istoria locurilor.
Pleşa (Plesza) este un sat aparţinând de comuna Mănstirea Humorului şi este locuit în exclusivitate de poloni veniţi din ţinutul Czadca. Cândva erau mult mai numeroşi dar acum mai sunt aici doar cca 50 de familii, majoritatea plecând din tară imediat după război, în timpul foametei. Tot de la ea aflu că biserica din sat, s-a vrut a fi înalţată chiar lângă Piatra Şoimului dar terenul prea slab nu a permis.
Mai un popas, mai o privire aruncată prin jur şi iată-ne sus pe culme. Aici părăsim drumul mare, care coboară spre Solca şi o luăm la dreapta, pe liziera pădurii.

După nici 10 min de mers ajungem la Piatra Şoimului. O privim doar în treacăt, remarcănd sculpturile facute de un meşter din sat. Mai mergem puţin şi ajungem şi la obiectivul nostru, o stâncă ce nu poartă niciun nume, aflată în apropierea lizierei. Creştetul ei este împodobit cu un vechi blazon, amintind de vremurile de demult şi probabil de locurile de origine ale localnicilor.
Popas. Se scot izolirele, apoi apar şi sandwich-urile de prin rucsaci ca să prindem puteri. Pentru ce? Pentru iniţiere în alpinism, că doar şi de aia am batut atâta cale pănă aici!
Stănca cu blazonul, se dovedeşte a fi un devărat iceberg! Ce vedeam noi dinspre lizieră era doar vârful lui. De cealaltă parte, peretele era cu adevărat impresionant iar zona curată, unde nu exista pericolul sa desprinzi vreo piatră cu coarda în timpul coborării, măsura peste 35m.
Amarez coarda la un fag solid şi fac o primă coborâre pentru a curăţa traseul.
De jos, aud deja remarci de genul: Aaa! Dar e uşor, uite ce repede se coboară!
He, he! Să va vedem şi la fapte!
Primii trei au fost selecţionaţi de Corny după criteriul: care un fost mai cuminţi pănă acum. Votanţi au fost chiar ei, temeararii, ca să nu fie cu supărare.
Urcăm cu totii abrupt, prin pădure, către platforma de pe vârful stâncii. De aici de sus parcă e altfel. Galeria de jos, pare a fi din neamul furnicilor. Poate oleacă mai mare, de vină or fi emoţiile!
Acum nu mai e aşa mare înghesuială, la care coboară primul.
Le explic cum stă treaba cu rapelul, cum se controlează viteza de coborâre, care e poziţia pe stancă pentru a nu aluneca oricât ar fi de netedă. Şi acum, după teorie, urmează practica.
Casca pe cap, hamul reglat pe corp, trecut coarda prin optul de rapel, prinsă şi cea de-a doua coardă pentru asigurare (astfel încât chiar dacă cineva se sperie şi nu face ceva corect, să poată fi coborât în siguranţă pe sol) şi gata de start.

Oare o să ţină? - intreabă unii privind spre copacul de care e legata coarda - deşi e ditamai copacul :D
Coarda nu se rupe? - întreabă alţii şi se mai liniştesc puţin când află ca ţine peste 2000kg, dar tot nu sunt prea convinşi :)
Carabinierele parcă par şi ele cam subţiri acum când ştii că depinzi de ele, asta în ciuda faptului că au inscripţionate pe ele sarcini de peste 2500kg.

Dar până la urmă, unul câte unul, îşi fac cu toţi curaj şi încep coborârea. Mai timid la început, cum e şi normal, apoi când ajung în zona cu adevărat verticală a stâncii cu ceva emoţii, pentru ca spre final sa-şi dea seama care e poziţia corectă şi să capete curaj. Desigur odată ajunşi pe pământ, totul devenea ceva banal şi ei erau acum erau experţi :))
Să nu uităm şi galeria, care a fost alături de protagonişti tot timpul, încurajându-i de zor.

Din păcate, datorită zilei scurte, peretului înalt, emoţiilor şi timpului pierdut la început cu aşteptarea micobuzului, au reusit sa coboare doar 7. Restul pe data viitoare. Asta e!

Teona, să ştii că nu am uitat! Tu o sa fii prima care va face coborârea la următoarea lecţie de alpinism.

Strângem bagajele, avem grijă să nu lăsăm nimic în urmă şi la drum.
Sub culorile calde ale soarelui de toamnă târzie, refacem în sens invers traseul de dimineaţă. Unii mai zglobii, alţii mai obosiţi sau cu dureri în picioare de la încalţările nu tocmai potrivite cu pietrele de pe drum. Ajungem şi la şosea, unde reîncepe taximetria, cu popasul deja clasic la manăstire (spre bucuria vănzătorilor de suveniruri care le-au spus că nici vara nu au vânzare aşa de bună!).

Ne regrupăm cu toţii în gară, cu mai bine de 30 min înainte de plecarea trenului.
De aici eu o pornesc spre Paşcani, unde mai avem ceva de organizat pentru cercetaşii mai mari dar asta e altă poveste. Oricum la ora 19:45 sunt iar în gara, alături de părinţii care-şi aşteaptă copii. Vine şi trenul. Râsete, voie bună, cum e şi normal la cercetaşi. Încheiem activitatea cu ruperea cercului, cerc din care fiecare ia cu sine o bucăţică pentru a o duce acasă, pentru a-i aminti de clipele petrecute împreună. De data asta a fost "chibritul", că tot se potrivea orei înaintate şi oboselii acumulate de peste zi.

Mai multe detalii despre zona în care am fost puteti afla la:
http://romania-natura.ro/node/81
http://romania-natura.ro/node/82

Titus Hen

Poza zilei

2010-11-06T20:57:00.002+02:00

(semi)Trecerea

2010-10-30T20:17:00.013+03:00

A venit toamna şi a adus cu ea primele treceri între ramurile de vârstă din centrul nostru local. Aşa că sâmbătă au plecat în hike lupişorii şi temerarii, pe trasee diferite şi desigur fără a şti ce li se pregăteşte.
Întâlnirea a fost în lunca Siretului la podul suspendat de la Gura Bâdiliţei.

Povestea lupişorilor
Simbata, 30 octombrie 2010 - o frumoasa zi de toamna - a avut loc prima iesire in natura a lupisorilor si temerarilor din centrul nostru in acest an cercetasesc. Au reusit sa vina doar o parte dintre ei printre care si Teona, Irina si Madalina, apirante la titlul de temerar. Bineinteles ca nu a stiut niciun cercetas scopul principal al acestei intilniri asa ca au fost mirati cind am plecat in directii diferite.
Tinta noastra a fost sa ajungem la o punte pe cabluri ce traverseaza Siretul in dreptul satului numit Gura Bidilitei,temerarii pe o parte si lupisorii evident pe celalalt mal.Dupa un traseu de vreo 5 km. in care lupisorii au trebuit sa afle folosind harta si intrebind localnici cum ajung la puntea respectiva, am reusit s-o gasim si ne-am oprit sa luam masa.Dupa masa au aflat ca cele trei lupisoare vor parasi haiticul pentru ca au crescut si vor trece puntea sa se intilneasca cu ciobanul ce le va calauzi pasii la cimpie. Asta stiau ei ca se va intimpla cindva, si-au luat ramas bun au facut poze, dar cind au aflat ca numai fetele trec puntea a fost o tragedie! Feţe picate, lacrimi innodate in barba.... asa ca dupa ce Akela(adica eu) a trecut cu fetele puntea si au fost preluate de "cioban" (Titus) am revenit si impreuna cu Genoveva si Liliana (noua noastra viitoare lider de lupisori) am trecut cu cite doi lupisori de mina puntea ce se misca destul de tare si mai avea si ceva scinduri lipsa.
Cind am revenit pe malul nostru aveam cei mai incintati si fericiti lupisori! Nu mai dovedeau sa-si spuna unui altuia impresiile si abia asteptau sa ajunga acasa sa povesteasca ce grozavi au fost! Asa ca urmatorii 6 km facuti pe digul Siretului pentru revenirea in oras nici n-au fost simtiti.

Luci aka "Tigrul jucăuş"

Povestea temerarilor
Dimineaţa pe la 10, vreo 20 de temerari au pornit voiniceşte, prin iarba batuta de bruma, de-a lungul Siretului. În luncă, lângă Blăgeşti, stăteam şi ne întrebam daca "Let's do it" a fost doar un vis. De ce? Fiindcă parcă plouase cu PET-uri!

Drumul a continuat pe lângă pădurice şi puţin mai sus ne-am întălnit cu ciobanul şi turma sa de oi. Unul autentic! Ne-ar fi prins bine sa fie mai încolo, la întâlnirea cu lupişorii dar din păcate stâna de acolo era pustie la acea oră.

Pe la prânz au făcut un popas mai lung la fântâna cu ciutură, deja cunoscută din primăvară. Cand tocmai o dăduseră mai bine pe cântece, apar şi forţe proaspete: trei lupişoare care de acum vor activa la noi, la temerari. Akela tocmai le trecuse peste pod şi le predase ciobanului.

Ceeeerc!
Sunt prezentati noii membri ai unitatii de temerari, li se da harta tinutului (alba deocamdata dar oare cum o sa arate peste patru ani?) si busola. Esarfa si promisiunea au ramas pentru vremuri mai bune, cand scoutshop-ul va fi iar functional. De aici si (semi)trecerea. Un aplauz cercetasesc si la drum!

Urmatorul popas, liziera padurii.
Daca tot aveam busole, macar sa le folosim!
Ne impartim iute in trei echipe:
- "batranii" = cei de-a opta (ba chiar si de-a 9-a, fiindca Madalin a vrut sa ramana la temerari si sa faca trecerea la anul cu toata patrula) vor merge singuri
- cei mai vechi, cu promisiunea depusa, vor merge insotiti de Cristi
- iar pe cei noi ii voi insoti eu.
Se impart hartile, se dau busolele, se reamintesc notiunile de baza privind orientarea si la drum.
Fiecare echipa va porni din puncte diferite si ne vom intalni cu totii in luminisul aflat la cca 1 km in adancul padurii.
Cantece, voie buna, cate o privire aruncata busolei si in mai putin de jumatate de ora ne regrupam. Ceea ce parea pe Google Earth o poiana, s-a dovedit a fi de fapt un desis plin cu arbusti tineri asa ca am preferat sa ramanem in marginea lui.
Ce a mai urmat? Jocuri, desigur! Tir cu arcul, "duelul", cine ia esarfa au facut ca timpul sa treaca in zbor. Ziua frumoasa de toamna ne imbia sa mai stam, dar stiam ca mai aveam cale lunga pana acasa.

Pornim din nou la drum, peste plapuma groasa de frunze aurii. In curand ajungem si la podul mult asteptat, faimosul pod suspendat de la Gura Badilitei. Balans, strigate, emotii, degete albite de stransoare pentru unui, mers degajat pentru altii ... cam asa a fost pe cei cca 150m ai podului.
Restul drumului pe dig (cca 6km) s-a facut fara popasuri, fiecare avand probabil in gand o masa buna si o baie calda pentru relaxare.

La final, ca tot facusem mai bine de 15km, o scrurta prezentare a cauzelor, efectelor si remediilor febrei musculare. Cine stie, poate prind bine :)

Titus aka "Acvila călătoare"

Forum Naţional„100 de idei de educaţie non-formală”

2010-10-29T16:34:00.002+03:00

În perioada 22-24 octombrie, trei dintre liderii centrului nostru local (Oana Ţogan, Lucia Hen şi Cristi Ţogan) au participat la acest forum.
Acesta a încununat finalizarea programului „100 de idei de educaţie non-formală”, program la care am participat şi noi în mod activ pe parcursul anului ce a trecut.

Prima zi a fost dedicată dialogului dintre liderii cercetaşi şi reprezentanţii organizaţiilor active în domeniul educaţiei non-formale, mediului şi tineretului, precum şi prezenării manualului „100 de idei de educaţie non-formală”.
Cea de-a doua a continuat cu discuţii despre voluntariat în educaţia non-formală, diferenţele de vârstă (grupuri orizontale şi verticale), prezentarea noului cadru simbolic şi s-a înceiat prin participarea la ateliere specifice ramurilor de vârstă.
În cea de-a treia zi şi ultima, s-a discutat despre RoJam 2011 - prima jamboree românească de după cel de-al doilea război mondial, implicare socială şi Lumina Păcii de la Bethleem.

Deschidere an cerce

2010-10-02T19:09:00.001+03:00

Sâmbătă, 2 octombrie, a venit momentul sa deschidem un nou an cercetăşesc, asa ca pe la prânz ne-am adunat cu mic, cu mare pe platoul de langa Palatul Copiilor.
O mulţime de lupişori, temerari, exploratori şi lideri au raspuns prezent la chemare.
Televiziunea locală MBIT, a fost şi ea prezentă.
Deviza noului an cercetasesc este « Implica-te! ». Va fi mesajul nostru pentru toti cei din jur. Daca dorim sa se intample ceva bun cu noi, si cu cei de langa noi, va trebui sa nu stam deoparte !

După intonarea imnului, prezentarea patrulelor şi un scurtă cuvântare de deschidere ţinută de Oana Ţogan, şefa centrului nostru local.
« Lucruri minunate ni s-au intamplat in cercetasie de la Promisiune si pana astazi si nici nu stiti cat de multe ne asteapta de aici incolo ! Vom continua mai departe sa ne implicam, pentru ca noi stim ca noua ne pasa ! Poate la un moment dat, cetatenii urbei in care traim vor dori sa vina alaturi de noi in demersul nostru si asta pentru ca nu vom inceta sa vorbim mai departe despre frumusetile pe care le-am vazut in drumetii pe munte sau emotia unei chitari la cort, noaptea, la focul de tabara.
Voluntariatul ramane de departe o preocupare a societatii civile, a oamenilor care au nevoie si de o altfel de hrana decat cea servita la masa, in ciuda vremurilor pe care le traim ! »
Apoi s-a trecut la lucruri practice. :)
S-a aflat că cineva a furat Crinul, simbolul cercetaşilor! Ba mai mult, l-a rupt în patru şi l-a ascuns bine. În aceste condiţii nu se putea începe noul an!

Aşa că pentru a-l recupera, s-au format patru megapatrule care au trebuit să-şi folosească cunoştinţele acumulate în anul ce a trecut pentru a-i îndupleca pe păstrătorii indiciilor să le cedeze câte un fragment din harta locului unde era ascunsa bucata de crin. Pentru aceasta au trebuit să arate că ştiu să se orienteze cu busola, că ştiu să acorde primul ajutor, că recunosc frunzele şi florile unor plante, că pot descifra un mesaj criptat, că se pricep în ale nodurilor şi de ce nu, că ştiu să cânte.
După căutări asidue, fragmentele au fost recuperate şi crinul reîntregit.

Odată făcut acest lucru, anul cercetăşesc a putut fi declarat deschis. Fiecare ramură de vărstă s-a regrupat în jurul liderilor şi a continuat activitatea separat o perioadă. Apoi ne-am dezmorţit cu toţii participând la câteva jocuri.
Momentul spiritual şi ruperea cercului au marcat sfârşitul acestei prime întâlniri din noul an. Asta pentru cei mai grăbiţi. Restul s-au retras în sediu şi au continuat cu joaca şi voia bună în sunet de chitară.

Ne bucurăm să constatăm că începem acest an sub cele mai bune auspicii.
Avem noi aspiranţi la cercetăşie: câţiva lupişori, o patrulă nou-nouţă de temerari (ba şi ceva pe deasupra), o exploratoare şi poate ce-i mai important, doi adulţi, doi noi viitori lideri: Liliana Gheorghe şi Laurian-Cristan Cojocariu.
Iar dacă totul merge bine, până la sfărşitul acestei luni ne vom muta într-un sediu nou-nouţ, ce va fi inaugurat - sperăm noi - peste două săptămâni.

Let's do it, Romania!

2010-09-25T16:06:00.002+03:00

Si cercetasii pascaneni au raspuns prezent la LDIR!
15 cercetasi, lideri, temerari si exploratori, alaturi de sportivi ai clubului de arte martiale Long-Ho din oras au ecologizat padurea de la Valea-Seaca, loc in care cercetasii isi desfasoara multe din activitati. Ne-ar mai fi trebuit vreo 2 zile si vreo 1000 de saci ca sa fie luna, dar momentan, cateva petece de padure respira, eliberate de 100 de saci de gunoaie.
Laura Hen

Scoutland 2010 Camp Temerari

2010-08-04T13:53:00.028+03:00

Între 28 iulie şi 3 august temerari din toată ţara s-au întălnit la Nocrich lângă Sibiu.
Acolo au avut o saptămână plină de activitaţi:
- ateliere tematice: tiroliana, cultură, paper craft, TSA (tehnica speologiei alpine),GDL (Global Development Launch), noduri şi construcţii de camp, renovare casă, mocăniţa, brăţări, etc
- jocuri şi cântece la chitară în jurul focului de tabără
- hike de o zi în Făgăraş (zona Bâlea - cu urcare pe Vânătoarea lui Buteanu 2507m)
- olimpiada (o suită de probe specifice desfăşurate ca un concurs între patrule)
- fiesta
- depunere de promisiune

Din centrul nostru local au participat 15 temerari organizaţi în două patrule de camp: Annoying Hubba-Bubba (Bianca, Isza, Radu, Sânzi, Traian, Zuzu, Vlad) şi Orange (Alexandra, Anca, Călin, Mihai, Mioara, Narcis, Oana, Ştefana).

În continuare câteva impresii (în ordinea în care mi-au fost trimise):

Scoutland 2010 este primul camp in care eu si ceilalti lupisori, temerari si exploratori din Pascani am fost. Pot spune ca am asteptat cu nerabdare data de 23 Iulie, ziua plecarii.
Intr-un sfarsit, ma gaseam in gara, cu un zambet pe buze si un rucsac in spate. Drumul spre Nocrich, Sibiu, in ciuda distantei si a timpului considerabil, a fost scurt. Am vorbit, am ras, am cantat, am dormit, ne-am uitat pe geam, am prins puf de papadie si iar am ras.
In cele din urma am ajuns in Nocrich, locul unde aveam sa ne petrecem o saptamana in cort, nestiind ca asta nu va mai avea sa fie singura noastra grija.
Din punctul meu de vedere, in primele doua zile vroiam acasa, era primul camp, credeam ca toata saptamana va fi ca in primele doua zile. Au inceput atelierele, am inceput sa cunosc alti cercetasi, din alte locuri.
Primul meu atelier a fost cel cu constructiile, era primul contact cu patrula A2, cea cu care aveam sa fiu la fiecare atelier. Ne-am inteles bine, faceam lucrurile impreuna bine, lucram in echipa bine, totul era bine. Cea mai mare nevoie de ajutor am avut-o la facutul de bratari, unde din cauza ca n-am inteles tehnica realizarii, m-am apucat de impletit. Tiroliana si TSA-ul au fost cele mai appreciate ateliere, parerea mea.
Atmosfera a fost foarte placuta. In pauzele dintre ateliere jucam “Steaua”, “Lapte gros”, “Gasca” si multe, multe altele. Intr-adevar, cel mai mult mi-a placut timpul petrecut in jurul focurilor de tabara, inainte de “stingere”. Mi-au placut cantecele germanilor si ei, ca oameni, reusind sa comunic.
In ultimile doua zile eram ingrijorat, inca nu reusisem sa stau de planton, vroiam sa stau de planton, chiar vroiam. In penultima seara am reusit. Stateam langa foc, vorbeam, radeam cu ceilalti si jucam un joc de-al germanilor.
Daca in primele doua zile vroiam acasa, in ultimile doua nu m-as mai fi dat plecat. Probabil as mai fi ramas o bucata bunicica de timp daca ar fi fost posibil, dar asta e. Ne-am distrat cu totii si am profitat din plin. A fost cea mai frumoasa tabara din aceasta vacanta.
Acum asteptam Jamboreea din 2011 ! :D
Traian

A fost foarte frumos. Am avut mici probleme cu mancarea, dusul si veceul, insa a fost foarte frumos. Imi doresc ca si la anul sa mergem iarasi si sper sa fie mai frumos.
Calin

In prima zi de camp nu a fost foarte ok. Cel putin la inceput. Santurile din camp nu starneau atatea zambete ca in ultimele zile. Un grup de cercetasi din Brasov se adunasera la jocuri si atunci am mers si noi. Eram deschisi la idei noi si voie buna, asa ca s-au mai strans cativa cercetasi din Bucuresti. In deschiderea campului, mai pe seara, lumea «striga mai tare, mai tare, mai tare» decat alte centre si multi s-au ales cu raguseli, cu Clujul in frunte. Patrula «The annoying Hubba bubba» a fost repartizata in subcampul «Rasarit» si am fost norocosi. Seara ne-am pus izoprenul in spatele cortului si am inceput sa cantam cu cei din Cluj.
Deja, din ziua urmatoare, au inceput atelierele. Cam asa ne petreceam fiecare zi.
Ne trezeam cu inviorarea de la 7 dimineata. Multumita doamnei Miler, cum auzeam «Buna dimineata» repetat la nesfarsit, nu mai aveam somn. Inviorarea o faceam cu Laura si, datorita faptului ca eram multi, mai exact 154, nu ne puteam misca prea mult la «mersul piticului». Micul dejun incepea la 8 si atunci faceam cunostinta cu coada la mancare. Intr-o dimineata ne-am pus pe jucat «Steaua» si ne-am zis «Hai sa mai jucam, ca si-asa coada e mare!». Cu intarzierea noastra, coada se facuse si mai mare.
De la 9 incepeau atelierele, precum: Paper craft, Cultura, Prim ajutor, Tiroliana, Bratari, Mocanita, TSA sau GDL. Aveam doua ateliere in cursul diminetii, masa de dupa-amiaza, o pauza de doua ore pe care noi o petrecam tot jucandu-ne, apoi incepea inca un atelier. Unele ateliere precum Cultura sau GDL tineau si trei ore.
Cam asa, cu fiecare zi care trecea, cunosteam oameni noi, temerari si lideri deopotriva, de care ne-am atasat. Multumita unora cu tricouri Metallica, Iron Maiden sau slipknot nu era nevoie sa le retinem numele, desi la un moment dat eram curiosi. Daca strigam, spre exemplu, „baiatul cu pinguinul”, sigur majoritatea stiau despre cine vorbesc, datorita atelierului „Paper craft”. La fiecare temerar intalneam diferite caractere. Fiecare avea ceva ce il caracteriza. Personal, m-am inteles cel mai bine cu cei din Cluj (Cluju-i baza), Bucuresti, Oradea si Brasov, chiar Radauti pe alocuri, dar sunt sigura ca m-am imprietenit si cu alti cerectasi, insa nu stiam de unde sunt.
Ca veni vorba de Cluj, strigatul subcampului nostru, Rasarit, a venit de la Alex Cluj: „Poti sa ai o mie de motive sa apui, dar doar unul sa rasari”. Auzeam, apoi clujenii:”Ioi, ce fain!”. Accentul ardelenesc si-a pus repede amprenta pe noi; eu, Isza si Zuzu fiind complet pierdute prin Ardeal.
In fiecare seara se incerca un moment artistic, prezentat la focul de tabara, de la fiecare subcamp si nu numai. Majoritatea se pregateau din timpul zilei pentru scenetele de seara, iar altii nascoceau un moment unic in ultimele 5 minute- cazul nostru.
In camp erau veniti si cercetasi straini (pe langa cercetasii din Oradea care vorbeau ungureste), un grup de francezi si un grup de germani. Germanii erau mai apropiati ca varsta de noi, asa ca aveam parteneri de jucat Steaua sau Buldog. Germanii au raspandit in camp un joc care creea dependenta  „Hit Snap Clap” (pentru a nu-l uita, am facut instructiuni de joc).
In fiecare noapte se facea planton, o parte dintre noi nedormind nopti intregi decat trei ore, insa nu a fost rostul de plictiseala.
De doua ori am mers intr-o poienita pentru activitati mai speciale: „Capture the flag” si Olimpiada. „Capture the flag” a fost un joc de dimensiuni uriase, jucat noaptea (cand ne-am intors, la 12 noaptea, cinam), doar cu patru lanterne, doua echipe, doua steaguri si doua inchisori. La Olimpiada am avut diferite probe, insa nu am aflat inca cine a castigat.
Doua jocuri au fost raspandite pe parcursul campului de lideri, si anume Piatra si Zorro. Cu Zorro a fost mai dificil, pentru ca doar cativa lideri erau Zorro si aveau sarcina sa fure lucrurile imprastiate, innapoindu-le la cina, cand se dadeau pedepse.
In ultima seara nu am avut stingere, deci majoritatea nu am dormit deloc. Cand ni s-a facut foame am mers la bucatarie si am gasit salam de biscuiti si ceai cald, dar asta ne cam adormea si am decis sa ne invioram la Steaua. „Wow ce gaura mare!” si buf, asa a cazut Zuzu =)). Eram prea multi, era o singura Stea, iar gaura pe care o formam era prea mare pentru unii, dar ce conta?! Ne distram.
Fredonam continuu melodii ca Vama Veche- „18 ani”, „Seara de mai” sau „Copilita fara minte”, fara sa ne pese pe unde falsam, pe unde nu.
La focul de tabara au cantat si cercetasi germani impreuna cu liderul lor, care canta la ukulele melodii cercetasesti de-ale lor. Aveau un ritm saltaret, menit sa bine-dispuna. Si sa nu uitam de „brasoveanca”.
Dimineata ne-au lasat intai Clujul si Oradea. Ne gandeam cu ironie ca avem mai mult spatiu la coada de la mancare si… alte lucruri pozitive nu mai erau. Pe la amiaza au plecat Bucurestiul si Brasovul, unde s-a lasat cu mai multe lacrimi decat dimineata.
Alti cerectasi, mai vechi, au considerat ca asta a fost cel mai grozav camp, iar eu am considerat ca a fost cea mai buna saptamana ever.
Sânzi

Şi desigur câteva poze:

Vizita cercetaşilor din Franţa

2010-07-16T13:05:00.008+03:00

În perioada 11-16 august 2010, un grup de patru cercetaşi francezi din Normandia: Marc, Clémence, Constance, Sylvain (compagnions = seniori - peste 18 ani) însoţiti de Iulian, responsabilul scout pentru relaţiile Franţa-Romania, au poposit şi în oraşul nostru.

Între 12-13 august, împreună cu explo de la noi au facut un hike în zona mănăstirilor Agapia - Agapia Veche si Sihla.
Apoi pe 14 am sărbătorit cum se cuvine Ziua Franţei, printr-un mic spectacol organizat la Casa de cultură a municipiului, cu ajutorul d-nei Mărioara Preotu şi cu sprijinul autorităţilor locale, continuat apoi afară cu jocuri, în micul parc din faţa hotelului.
Ziua de 15 a fost dedicată sortării ajutoarelor adunate pentru sinistraţi, fiind încheiată de o întâlnire cu temerarii noştri.
A venit şi ultima zi, cand au fost conduşi de membrii centrului local la gară, de unde au luat trenul spre Iaşi, pentru a se întâlni şi cu cercetaşii de acolo.

Ajutoare pentru sinistrati

2010-07-15T13:17:00.004+03:00

Între 12 si 14 iulie, cercetaşii din Paşcani, în parteneriat cu Crucea Roşie, au ajutat la colectarea de ajutoare pentru sinistraţii din Moldova.
În fiecare zi, în cortul instalat lângă poştă, au fost strânse alimente si haine, care apoi au fost sortate si depozitate în vederea distribuirii lor în zonele afectate.
În ultima zi, au dat o mână de ajutor şi cei cinci cercetaşi francezi aflaţi în trecere prin orasul nostru.
Le mulţumim şi pe această cale pentru ajutorul dat.

Câteva randuri scrise in presa locala: http://newspascani.com/index.php?option=com_content&task=view&id=4534&Itemid=4

Intalnire CL Bacau

2010-06-14T12:04:00.008+03:00

Dupa cateva mailuri schimbate cu Patriciu, unul din liderii bacauani, hotaram sa ne intalnim in weekendul 12-13.06.2010
Zis si facut!
Pe o caldura torida, am ajuns la Sarata pe la pranz, intr-un microbuz supraglomerat.
Am urcat putin in lungul unui parau si am pus tabara in padure, pe o platforma.
Asa, macar am fost feriti, cat de cat, de soarele arzator.
Datorita vremii caniculare, am schimbat putin programul si am trecut la constructii hidro :) Adica am facut un mic baraj si apoi a urmat o balaceala generala in micul lac format. O scurta plimbare in lungul paraului a completat programul zilei.
Dupa ce s-au instalat corturile si s-au stabilit plantoanele, am trecut la strangerea lemnelor pentru foc. Acesta a fost aprins, dupa ceva stradanii, cu amnarul. Imediat au aparut carnaciorii si alte delicatese ce au fost, mai mult (unele prea mult :) sau mai putin, prajite la foc. Apoi au urmat jocuri (unde Patriciu a fost de neintrecut) si cantece de chitara, pana tarziu spre miezul noptii.
Programul de seara a avut si o mica festivitate. Un alt cercetas, Narcis, a depus promisiunea si a primit esarfa.
A venit si vremea somnului, vegheat de plantoanele mixte (Pascani/Bacau) stranse in jurul focului.

A doua zi, inviorarea (spre "deliciul" unora :D), masa de dimineata si apoi am plecat cat de devreme s-a putut intr-o plimbare pe dealurile din jur.
Caldura mare! Urcam incet pe o coasta abrupta si golasa. Pentru cei care nu si-au adus sepci/palarii (desi li s-a spus; dar deh, ei nu poarta asa ceva ca nu arata bine :)), esarfele au ajuns in curand pe post de bandane, dupa ce au fost udate in prealabil. Dupa vreun ceas de urcus ajungem sus, deasupra vaii, loc din care putem vedea satul asternut la picioarele noastre si departe, prin alburiul prafului, Bacaul. Un scurt poaps apoi incepem coborarea catre tabara, pe o alta poteca ce trece printre case de data asta. Se face si mai cald, desi nu credeam ca mai este posibil! Noroc ca mai intalnim catva fantani in drum, ca sa ne ostoim setea.
A urmat masa de pranz, cateva jocuri si apoi intoarcerea in centrul satului pentru a lua acelasi microbuz tixit de calatori.

Si asa am mai intors o pagina din activitatea noastra ca cercetasi.

Iti multimim Patriciu, ca in ciuda programului incarcat (sesiune) ti-ai facut timp si pentru noi. Sper sa nerevansam cat de curand.

Pot salva şi eu un copac

2010-06-01T11:50:00.001+03:00

Proaspat sositi de la Tecuci lupisorii nostri se pregatesc de sarbatorit ziua copilului.Tot in aceasta zi a fost si etapa finala a proiectului “Pot salva si eu un copac”. In cadrul acestui proiect,facusera deja afisele – fiecare patrula cu afisul sau- si au invatat cum se face hirtie manual din hirtie folosita.Acum s-au prezentat cu obiectele facute din aceasta hirtie, masti si ocheleri de carnaval.Toate erau expuse in holul casei de cultura la loc de cinste si urmau a fi vindute paticipantilor la manifestare. ”Drumetii “ si “Gheruta” si-au facut aparitia in centrul orasului cintind cit ii tinea gura, insotiti de colegii lor de clasa si de doamnele invatatoare ce fusesera invitate la acest eveniment. Aveau repertoriu proaspat de la Tecuci! In centru, multi copii insotiti de bunici si de parinti se uitau cu vadita curiozitate la ei si asteptau sa vada ce se intimpla! Si nu s-au plictisit! Ajutati de citiva temerari, exploratori si lideri, lupisorii nosti au cintat ,s-au jucat,au facut facepainting, lucruri cu care copiii din Pascani nu sunt obisnuiti. O mare parte au fost antrenati in aceste activitati, altii au stat timizi pe margine si au privit. In cele din urma, cosiliati de Oana in materie de marketing lupisorii nostri au fost invatati cum sa-si distribuie mastile facute cu mainile lor.Dupa ce ne-au convins inclusiv pe noi, liderii lor ,ca mascutele sunt foarte frumoase bune si utile si ni se potrivesc de minune, toate si-au gasit cumparatori si cu sumele obtinute ne-am cinstit cu o prajitura si suc .
Asa am petrecut primul 1 Iunie cercetasesc la Pascani, cu buna dispozitie, joc si cu rasplata binemeritata a muncii depuse in cadrul programului national “Pot salva si eu un copac”

1 Iunie in natură

2010-05-30T21:08:00.003+03:00

Am participat si noi la acest eveniment sincron, in care au fost implicate centre locale din toata tara. La Pascani lucrurile au fost la o scara mai modesta, asta si fiindca o parte din lideri (si asa putini) erau implicati in alte activitati (lupisorii erau la Tecuci, cativa temerari si explo erau la Valea Lupului - la activitati organizate de alte centre locale).
Activitatea a fost dedicata exclusiv copiilor de varsta temerarilor, fiindca lupisorii au avut partea lor de activitate chiar de 1 iunie (cand au reusit sa fie sufletul evenimentului, fapt remarcat de toata lumea, inclusiv mass-media locala).

S-au strans cca 35 de copii (jumatate fiind cercetasi).
S-a inceput cu formarea cercului si o scurta prezentare a cercetasiei pentru noii veniti.
A urmat un joc de cunoastere, dupa care s-au format 7 patrule mixte care si-au ales un nume si un strigat, conform traditiei cercetasesti.
Programul propriuzis a constat intr-o intrecere intre patrule, cu mai multe probe.
Intai au fost trimise in oras unde aveau de indeplinit un set de provocari, unele mai serioase, altele mai hazlii.
Apoi au revenit in parc pentru parcurgerea contra cronometru a unei punti stil comando, amenajata pe o distanta de cca 10 m, intre doi copaci. Desigur, totul in perfecta siguranta, concurentii fiind asigurati.
Programul cuprindea mai multe probe, atat sportive cat si teoretice, dar o ploaie strasnica ne-a fugarit in sediul nostru, camaruta din Palatul Copiilor aflat in apropiere.
Aici, cat s-a facut jurizarea probelor efectuate, copiii s-au putut bucura de un atelier de facepainting si cantece de chitara + o punga maaare cu dulciuri.
A urmat festivitatea de premiere, unde au primit cu totii diplome iar primele trei patrule clasate si medalii (facute din cordelina, inclusiv migaloase medalioane - realizate de exploratori). De asemenea exploratorii ne-au ajutat pe tot parcursul programului, atat la City Quest cat si la proba sportiva.
Dupa zambetele largi de pe fetele lor si faptul ca nu se mai dadeau dusi, cred ca toti copii s-au simtit foarte bine pe parcursul celor 3 1/2 ore cat a durat activitatea.
In plus cred ca am mai pus de-o patrula din noii veniti :)

Tecuci 2010

2010-05-30T13:02:00.003+03:00

Prima incercare de a participa cu lupisorii nostri din CL Crinii Pascani la un Camp consideram ca a fost o reusita. Vineri 28 mai am pornit intr-o adevarata aventura plecand cu 10 lupisori din Pascani si noi, doi lideri- pe o adevarata furtuna, cu inima cat un purice, spre Tecuci- cam 4 ore de mers cu trenul si 1 ora intre statii. Am plecat la ora 16 din Pascani si am ajuns la ora 21 in Tecuci, unde ne-au asteptat la gara cercetasi exploratori din CL Tecuci. Am mers direct pe Insula Cercetasului unde Festivitatea de deschidere a Campului era in plina desfasurare - ne-am aliniat si noi cu cele 2 patrule ca adevarati cercetasi ce eram si ne-am asteptat randul sa ne facem prezentarea. Nu prea stiam noi ce aveam de facut dar, organizatorul acestui camp Viorica Sava a fost alaturi de noi si totul a decurs OK. A sosit timpul si pentru cazare imediat ce s-au prezentat toate centrele locale, iar noi fiind cu lupisori si pentru prima data intr-un camp am solicitat sa stam la un camin, iar organizatorii au facut tot posibilul si le multumim inca odata pentru acest lucru pe acesta cale atat lor cat si conducerii Liceului Agricol Tecuci unde am fost cazati.
Sambata pe o vreme absolut superba am mers cam la 30 Km de Tecuci- In Padurea Buciumeni unde lupisorii au facut patrule noi cu alti lupisori din tara si vreau sa va spun ca au format 7 patrule a cate 8 lupisori fiecare- si au pornit in aventura cunoasterii urmarind firul unei povesti in care trebuiau sa salveze o printesa, apoi au colorat/ desenat/ pictat/ si nu in ultimul rand s-au intrecut in activitati sportive si cum organizatorii au incercat sa parcurga toate ariile de dezvoltare la final ne-am aliniat cu totii lupisori si lideri si am parcurs un traseu de aproximativ 2 Km pentru a ajunge la Manastirea Buciumeni loc de liniste si de reculegere pentru toata lumea.
Dupa atatea activitati seara am incheiat-o cu un adevarat foc de tabara.
Duminica dimineata surpriza mare- Festivitatea de Premiere unde 2 lupisori de la noi au luat locul I ii si unul locul al II lea- apoi am facut un adevarat mars prin orasul Tecuci de la Insula Cercetasului la Statuia Cercetasului ( impresionant cateva sute de cercetasi in acelasi gand si cu aceleasi cuvinte pe buze).
Ce sa va spun, cu acest prilej Primaria orasului Tecuci a refacut cele 4 placi de pe soclul statuiisi i s-a facut inaugurarea. S-au depus coroane si din partea Cercetasilor si a Primariei dar lucrul cel mai frumos a fost acela de a depune Promisiunea intr-un cadru atat de festiv- si pentru ca noi am mers cu lupisori ce aveau depusa promisiunea numai unul nu avea- a depus si din partea CL Pascani un lupisor promisiunea. La final fiecare Centru Local a trecut si a salutat specific prin fata statuii si a stafului.
Nu am plecat din Tecuci fara sa trecem prin Parcul orasului. Este cu adevarat mirific.
Un sfarsit de saptamana petrecut la Tecuci pe care nu o sa il uitam- atat noi liderii cat si lupisorii nostri asa de usor. O felicit pe Viorica Sava pentru tot ceea ce a facut si face.
BRAVO! BRAVO! BRAVO!
Genoveva si Lucia

ScoutIS 2010

2010-05-30T12:43:00.002+03:00

Pe data de 30.05.2010, un grup de temerari si explo, condusi de Oana Togan, sefa centrului local, au participat la SCOUTIS 2010, eveniment organizat de cercetasii din Valea Lupului.
Mai multe detalii pe siteul organizatorilor la:
http://lupiicercetasi.blogspot.com/2010/05/scoutis.html

Intâlnire cu CL "Adormirea Maicii Domnului" Pildeşti

2010-05-09T20:21:00.006+03:00

Azi am avut prilejul să întâlnim nişte oamneni deosebiţi, oameni care îndreptăţesc întru totul zicala "omul sfinţeşte locul". Şi poate nu întamplător o buna parte dintre aceştia erau cercetaşi.

Cum am ajuns destul de devreme, gazdele, prin amabilitatea domnului director Fr. prof. Daniel Ciobanu, au avut amabilitatea să ne conducă întâi prin incinta liceului "La Salle", una din realizările cu care locuitorii Pildeştiului se mândresc. Şi au şi de ce! Este una din cele mai frumoase, bine dotate şi organizate instituţii de învăţământ pe care am văzut-o.
Multe piese de mobilier şi alte lucrări care împodobesc holurile şi sălile de clasă sunt făcute chiar de elevii de acolo.
Doritorii pot afla mai multe amănunte la:
http://www.lasalle.ro/MARCOS/Scoala_LaSalle_Pildesti.html

Apoi am trecut pe ternul de sport al liceului pentru a ne cunoaşte mai bine. După clasica împarţire pe patrule mixte (de fapt erau super-patrule de cca 20 cercetaşi) au urmat câteva jocuri de cunoaştere, urmate de altele mai dinamice ca Şarpele sau Ştafeta.
În jurul orei 11 am pornit câtre căminul cultural, pentru a urmări un spectacol organizat în cinstea congregaţiei surorilor "Maestre Pie Venerini", în româneste "Devotatele Învãtãtoarei Venerini", de la numele fericitei Rosa Venerini, fondatoarea Congregatiei. Se sarbătoreau 10 ani de prezenţă a acestei congregaţii în Pildeşti.
Timp de aproape două ore, am avut prilejul să urmărim un foarte reuşit spectacol prezentat de copii: cântece, poezii, scenete, dansuri. Ca de obicei deliciul l-au făcut cei mai mici, dar au impresionat şi dansurile populare prezentate, prin acurateţea lor (deşi protagoniştii nu depăşeau gimnaziul).
În micile pauze, fratele Jesus Sagredo ne mai împărtăşea căte ceva din viaţa şi istoria asezării.
Din păcate, după terminarea spectacolului, vremea s-a răzbunat pentru căldura sufocantă de dimineaţă şi ne-a adus o ploaie zdravănă, ploaie ce a facut să cadă planurile de a lua pranzul în lunca Moldovei şi a continua acolo cu jocurile.
Aşa că am fost nevoiţi să luăm o gustare chiar în holul casei de cultură şi tot acolo să ne umplem timpul până la plecarea trenului, cu câteva jocuri şi cântece.
În ciuda vremii care s-a suparat un pic pe noi la final, a fost o întâlnire foarte frumoasă din care am avut ce învăţa.

Stagiul de animaţie de la Codrii Paşcanilor

2010-05-05T20:15:00.021+03:00

În perioada 8-11 aprile, a avut loc la Paşcani stagiul regional de animaţie, stagiu care a adunat 21 de participanţi de la centrele locale din Moldova şi numai.

Vă las acum în compania gâdurilor exprimate de una din participantele la stagiu, participantă care a avut amabilitatea să-mi permita reproducerea lor aici.

Pagină dintr-un jurnal reflexiv

Cercetaş, pe cine iubeşti? Ştii că eşti la Tribunalul Tăcerii? Povesteşte-ne visul tău şi o să-ţi arătăm ce a născocit fantezia Pictorului... cuvinte magice al căror înţeles ascuns aveam să-l descopăr ceva mai târziu...
O ultimă ocheadă în jur. Nu mi-am uitat nimic. Verific chingile rucsacului adulmecând izul încă persistent de cozonac. Pornesc la drum cu sufletul încărcat de un amestec aproape nefiresc de încântare şi teamă. Imi doresc să urmez un curs de animaţie încă de pe vremea când nu ştiam că există, iar acum mi s-a ivit ocazia. Încantare, clar! Dar teamă...?? Poate datorită meleagurilor, a oamenilor noi, sau, mai bine, teama de a nu mă purta prea formal într-un cadru cu totul nonformal...
Punctul terminus se dovedeşte a fi un loc împădurit, ferit de zgomotul civilizaţiei, un spaţiu parcă suspendat în timp, în inima căruia s-a cuibărit hanul transformat de imaginaţie într-un tainic castel medieval. În interior e forfotă. Descopăr cunoştinţe mai vechi, dar şi lideri noi cu care mă împrietenesc repede, fără acea sfială caracteristică oricărui început. Simt cum problemele existenţei cotidiene se estompează, hârtii-rapoarte-examene-responsabilităţi-dureri, chiar şi tristeţea crizei sunt uitate pentru câteva zile, lăsând loc dorinţei de a trăi clipa din plin, într-un univers al bunei dispoziţii.
Cercetaş, pe cine iubeşti? Aminteşte-ţi visul tău şi poate vei afla ce e Corabia nebunilor...
Ar fi greu de cuprins în câteva cuvinte tot ce a urmat. Dacă într-o pastilă găsim într-o formă comprimată esenţa unor elemente folositoare organismului, tot aşa, la acest stagiu, fiecare zi a concentrat o multitudine de jocuri, informaţii, discuţii-dezbateri-analize-interpretări, discuţii la dezbateri, simulări sau puneri în practică pe viu pentru fişele de activităţi minuţios gândite, glume, cântece, provocări de tot felul şi multe alte ingrediente miraculoase, seminţe de idei pe care fiecare participant le-a luat cu sine pentru a le îngriji mai târziu în pământul de acasă. Tinereţe, entuziasm, foarte bună pregătire, spirit ludic şi multă seriozitate în muncă, sunt câteva dintre calităţile pe care le-am observat la cei trei dirijori ai sesiunilor, care se constituie în tot atâtea dovezi că lucrurile ies întotdeauna la superlativ când le faci cu pasiune. De altfel, în acea atmosferă, diferenţele de vârstă sau de orice altă natură nu mai contau, pentru că cercetaşul înţelege că oricine poate transmite ceva din partea lui de viaţa, că realitatea are atâtea faţete câţi privitori găseşte şi de aceea acceptă cu bucurie diversitatea părerilor, fiind încântat de tot ceea ce mintea umană poate crea într-un scop constructiv.
Hei, cercetaş, pe cine iubeşti ?
Iubesc soarele şi ploaia, abisurile înălţimilor şi profunzimile mării, pastelul cald al înserării şi prospeţimea din fiecare răsărit…iubesc pamânt şi cer, mlaştini şi stele…dar, mai presus de toate, îl iubesc pe Creator.
In cancelarie îmi sunt cerute amănunte. Gândesc ca dacă tot mi-am luat pastila de fericire, e timpul s-o transmit şi altora. Mai ales că nu are efecte adverse. Constrânsă de timpul scurt al pauzei încep să exemplific un joc, să povestesc energic cum am participat la o cursă imaginară de cai, în care Pârjoală, calul pe care pariasem, a pierdut în ultima clipă împiedicându-se de un obstacol la fel de imaginar, să arăt cum se mişcau găina, cocoşul, caii şi căluţii dintr-o binecunoscută poveste. Peste întinderea albă a unei condici o voce clară mă compătimeşte : Trebuie s-o înţelegeţi, trăieşte încă în lumea de acolo…Devin mai atentă şi mă uit în jur: simpatie, nedumerire, acceptare, indiferenţă... Mă întorc cu ochii minţii la oamenii din „ acea lume”, idealişti pentru care un zâmbet valorează mai mult decât tot aurul din lume, ai căror ochi sinceri te lasă să le pătrunzi până în străfundul sufletului. Neavând nimic de ascuns, ei sunt conştienţi că nu informaţia face diferenţa, ci modul în care noi ne folosim de ea. Si iarăşi îmi îndrept gândul de data aceasta spre adolescenţa mea, nu aşa cum a fost, ci aşa cum aş fi vrut să fie…
Cercetaş, îndrazneşte şi spune : Pe cine iubeşti ?
Iubesc şi-atât. N-ar trebui să fie de ajuns ?…
De obicei, la întâlnirile cercetăşeşti îmi vin în jur de zece lupişori. Săptămâna aceasta au venit de trei ori mai mulţi. Cât o clasă întreagă ! M-am gândit că pe undeva a răsuflat informaţia că m-am întors cu jocuri noi, apoi mi-am dat seama că e primăvară, iar copiii, sătui de spaţiul închis al unei camere, au nevoie să-şi umple timpul liber cu activităţi plăcute şi antrenante. Alternative sunt puţine sau mai deloc, şi apoi tot noi, adulţii, ne plângem că nu-i putem urni din faţa calculatoarelor. In plus, au nevoie de un spaţiu în care regulile nu le sunt impuse din exterior, ci le creează singuri, în care au parte de atenţie, un mediu în care le sunt dezvoltate personalitatea, creativitatea, spiritul de iniţiativă, aptitudinile şi pasiunile prin intermediul jocului, în care capătă sentimentul propriei valori. Ar putea la fel de bine să fie copilul meu sau al tău …
Si totuşi, cercetaş, pe cine iubeşti ? Hai, spune-mi crezul tău !
Iubesc arta în toate manifestările ei şi chiar mai mult…Iubesc oamenii şi frumosul din oameni pentru că ştiu că toţi putem fi fericiţi oriunde şi oricând atunci când ştim cum să privim.
Aşa cum am perceput-o eu, cercetăşia nu este o lume aparte, ci o stare de spirit. Ea, cercetăşia, are porţile deschise pentru oricine crede că poate aduce o îmbunătăţire lumii în care cu toţii trăim. In schimb, oferă o varietate de metode şi mijloace, extrem de utile în viaţa de zi cu zi, aşa cum a fost şi în cazul Stagiului de Animaţie de la Paşcani.

Ana Moşescu
Iveşti, 18.04.2010

Mai multe despre cercetaşii din Iveşti puteţi afla la:

http://anamosescu.wordpress.com/

Hike Hălăuceşti 01-02.05.2010

2010-05-03T19:18:00.002+03:00

Primul hike adevărat, cu foc de tabără, stat la cort şi toate cele.
De data asta am fost invitaţii lui Cornel, la el acasă, la Hălăuceşti, în lunca Siretului.
Dar mai bine o las pe Bianca să vă povestească cum a fost ...

Jurnal
1 - 2 mai , Hălăuceşti
Azi îmi încep jurnalul de cercetaşă şi sunt foarte entuziasmată de faptul că aici am trăit experienţe de neuitat. Prietenii, distracţia şi munca în echipă.
Liderii acestui grup au ştiut să ne unească, s-au comportat frumos, ne-au învăţat lucruri noi despre cum să salvăm viaţa unei persoane. Liderul Corneliu împreună cu câţiva voluntari ne-au exemplificat şi demonstrat acest lucru.
Am învăţat Codul Morse şi semnele de pistă.
În hike-ul de la Hălăuceşti, temerarii s-au apropiat mult mai mult de exploratori, cel puţin aşa mi s-a părut mie. Momentul de distracţie a fost atunci când am urcat în tren şi am început să cântăm, încurcându-ne şi iar încurcându-ne.
Când am ajuns la destinaţie, am fost întâmpinaţi de liderul Corneliu, după care am căutat locul perfect pentru stabilirea corturilor. Ne-am împărţit pe două grupe: una pentru a strânge crengi, iar cealaltă pentru prepararea mâncării. Cum am terminat cina copioasă facută la ceaun, ne-am strâns în cerc pentru focul de tabără. Liderii ne-au dat banane umplute cu ciocolată, am cântat, iar la un moment dat doamna Oana i-a dat lui Titus cuvântul. Când am auzit numele "Bianca", deja inima îmi bătea din ce în ce mai tare, iar Zuzu mi-a zis că ceva special se va întâmpla. Şi chiar aşa a fost. Am fost invitată în cerc, unde fiecare lider a prins steagul României, prin urmare şi eu. Am repetat după Titus, m-am şi încurcat...emoţiile astea!
După ce am primit eşarfa, chiar nu mai aveam nici un fel de emoţii. Chiar mă simţeam ca un adevărat cercetaş, având eşarfa la gât. Parcă aveam mai multă încredere în mine, mai mult curaj. După promisiune au mai urmat câteva cântecele acompaniate de Răzvan. Când s-a dat stingerea, am mers la corturi, m-am îmbracat în ceva lejer, apoi am jucat jocul propus de Mioara, în cortul unde s-au stabilit Hubba-Bubba, Colibri şi K2.
A fost foarte interesant, dar în acelaşi timp şi amuzant. În momentul când gluma a încetat şi Moş Ene a venit pe la gene, am adormit cu gândul la ziua urmatoare.
M-am trezit la ora 7:00. Sincer, eu am dormit foarte bine şi cred că şi ceilalţi.
În a doua zi micul dejun consta în margarină, dulceţă, sandwichuri, finetti şi ceai. Yammm..
Unii dintre noi au plecat deoarece aveau teze în următoarele zile. Cât timp a fost plecat Titus şi doamna Aurica, am jucat nişte jocuri coordonate de doamna Lucia. La venirea lui Titus am făcut puţin exerciţiu fizic împreună cu exploratorul Răzvan. A fost distractiv. Vreo oră , două am stat relaxaţi, jucând jocurile preferate, cum ar fi : "Ha!Ha!", "Şoseta" şi altele...
Ne-am dat fiecare cu părerea, am rupt cercul şi apoi am pornit spre gară. În tren am arătat ce obosiţi eram după două zile de hike. Am văzut ce înseamnă munca şi distracţia.

Hike Gura Humorului

2010-04-05T20:03:00.001+03:00

A venit vremea să o luăm şi către munte, să ne bucurăm ochii şi sufletul de fumuseţea culmilor inerbate şi a pădurilor de brad. Pentru început doar o scurtă plimbare pe Toaca (Tocila) vărful care străjuieşte oraşul.

Hike Gura Bâdiliţei

2010-03-20T19:40:00.002+02:00

Iarna a trecut de acum şi doar urme uşoare de zapadă ascunsă prin cotloane mai ferite mai amintesc de ea. Aşa ca este timpul ca cercetaşii să-şi înceapă plimbările în mijlocul naturii.
Pentru dezmorţire am ales un traseu de-a lingul Siretului spre satul Gura Bâdiliţei cu al său pod suspendat care a facut deliciul turei.

Începe antrenamentul pentru pod :)

Liderii se pregătesc şi ei :)

Acum, e acum!

Cel mare îl ajută pe cel mic, nu-i aşa?

Festivalul Luminii 13.03.2010

2010-03-13T08:48:00.003+02:00

Ce a însemnat în cifre Festivalul Luminii 2010 la Paşcani?

- peste 2000 de gulguţe făcute

- 300 clătite calde

- 300 ceaiuri

- 100 baloane oferite copiilor

- câteva zeci de desene prezentate într-o miniexpoziţie

- câteva sute de vizitatori

- 62 de cercetaşi (lupişori, temerari, exploratori şi lideri) care au făcut ca acest lucru să fie posibil.

Dar cifrele nu spun nimic despre bucuria noastră că această acţiune a fost o reuşită.

Participanţii au fost mult mai numeroşi decăt ne aşteptam iar buna dispoziţie a fost la ea acasă. Am început pregătirile pe la ora 16 şi cu ajutorul tuturor (inclusiv al simpatizanţilor şi prietenilor) totul era gata la ora fixată, adică 19. Gulguţele erau frumos aliniate şi desigur aprinse, expoziţia de desene era la locul ei, "estrada" pentru muzică era amenajată, locurile de servit ceaiul şi clătitele erau pregătite să-şi primească oaspeţii. Pe langă acestea, echipe de cercetaşi erau gata să premieze o glumă bună, să ofere "free hugs" (una dintre cele mai apreciate activităţi - la final până şi vizitatorii doreau să poarte acele pancarde :) iar oaspeţii erau invitaţi să scrie un gând frumos, în locul special amenajat pentru asta.

Pozele care urmează cred că pot exprima mult mai bine decăt cuvintele mele ceea ce a însemnat Festivalul Luminii ediţia 2010.

Pregătirile

Inaugurarea

Şi la final puţină muzică.
Doar o mică secvenţă din mulţimea de cântece oferite cu dărnicie de cele trei formaţii care ne-au onorat cu prezenţa.

Colaboratori: Primaria mun. Pascani; SC Bit Guard Security;
Colaboratori Media: Electron M Bit Pascani; Realitatea pascaneana; Ziarul Orizont
Sponsori: SC Andana Style;SC Salt Complex Serv;

De asemenea dorim să mulţumim în mod deosebit fam. Turcu (fără de care sutele de clătite nu ar fi fost posibile) şi fam. Chiţesscu pentru ajutorul dat la buna desfăşurare a festivalului.

Pe cei care nu cunosc detalii despre acest festival, ii rog să arunce întâi o privire la http://www.festivalul-luminii.ro/

Promisiunea 21.02.2010

2010-02-21T19:11:00.001+02:00

A venit şi momentul mult aşteptat de toţi, prima depunere de Promisiune organizată de centrul nostru local. Un asemenea moment deosebit nu putea să nu fie asociat cu altă zi deosebită, dragă cercetaşilor, ziua de 22 febriarie, ziua de naştere a lui Baden Powell, fondatorului mişcării Scout.
De azi, în frumoasa lume a cercetăşiei au intrat noi membri:
- 12 lupişori
- 24 temerari
- 10 exploratori

Am încercat să facem din asta o surpriză pentru copii dar nu ştiu cât am reuşit, rămâne să aflăm asta de la ei. Oricum, cert este că duminică la ora 10, Clubul Copiilor forfotea de tineri de toate vârstele: lupişori, temerari şi exploratori.
Lupişorii şi temerarii au avut de îndeplinit un set de provocări, provocări care i-au purtat prin tot oraşul.
Lupişorii au avut un traseu mai uşor, aşa ca pentru vărsta lor, pornind de la troiţa din Fântânele. Temerarii au avut mai mult de furcă cu cele şase probe din ariile lor de dezvoltare. Au fost probe de toate felurile, de la număratul scarilor mari - asta după ce în prealabil tocmai le urcaseră :), până la descifrarea unui mesaj scris cu cerneală invizibilă.
Exploratorii, au avut şi ei partea lor de muncă ajutând la amenajatul sălii pentru festivitate, supravegherea probelor celorlalte ramuri de vârstă iar la final şi-au lăsat "amprentele" ca toţi ceilalţi, pe colile pregătite în acest scop.
Apoi rând pe rând, în cadrul unei ceremonii emoţionante, membrii fiecărei ramuri de vârstă au primit eşarfa şi au depus promisiunea.
A urmat prezentarea activităţii centrului nostru din octombrie şi până în prezent prin proiectarea unui filmuleţ cu aspecte de la o parte din activităţile desfăşurate de toate ramurile de vârstă, prilej pentru cercetaşi să şi le amintească, iar pentru părinţi şi invitaţi să vadă cu ce se ocupă cercetaşii. Ne-au onorat cu prezenţa domnul primar Grigore Crăciunescu şi doamna Marioara Preotu care cu multa amabilitate ne-a sprijinit in organizarea acestei prezentări. Domnul primar s-a arătat încântat de ceea ce a văzut şi în semn de simpatie pentru organizaţia noastră a declarat că doreşte sa devină voluntar cu drepturile şi obligaţiile aferente, dorinţă ce a primit un aplauz cercetăşesc. Ne-au onorat şi încântat cu prezenţa trei tinere fete talentate, eleve ale doamnei profesoare Atomi, ce ne-au acompaniat cu chitarele la cele câteva cântece prezentate.

Ne-am retras apoi fiecare la casele noastre, obositi dar fericiţi, cu gândul la următoarele provocări ce ne aşteaptă.

Mini hike - Codrii Paşcanilor

2010-01-24T19:45:00.010+02:00

În ciuda coldului galben şi a temperaturilor coborâte mult sub zero, 4 lideri, 9 temerari, un lupişor şi un căţel de pripas s-au încumetat să iasă la o scurta plimbare prin pădurea de argint, numită şi Codrii Paşcanilor.
Am plecat de la cabana si ne-am plimbat prin pădure, pe sub copacii încărcaţi de omăt până la liziera dinspre Gâşteşti. Aici pe zăpada imaculată care amintea de cea de pe culmile munţilor, spre bucuria copiilor, am trecut la joacă: "îngeraşi", tras cu folia, ba chiar şi un adăpost improvizat într-o nisă săpată în zăpada viscolită care atingea aproape un metru.
În ciuda unui ceai cald, frigul zdravăn ne-a facut să lăsăm pe altădată vizitarea adăposturilor construite de patrulele Colibri şi MCC cu o săptămănă în urma, aşa că ne-am îndreptat direct spre maşini.
Toată plimbarea a durat cca 2 ore şi ne-am întors cu toţii mai veseli şi cu bujori în obraji.

Ghici ce scrie_ :)

Trofeul celor şase căi - Adăpostul

2010-01-18T20:45:00.011+02:00

Probele din Calea Herculiană, printre altele, au pus cercetaşii din patrulele participante faţă în faţă cu o nouă provocare, care suna cam aşa:
"Mergeţi într-un loc preferat al vostru, în pădure, în parc, oriunde vă simţişi voi, ca patrulă, apropiaţi şi construiţi-vă un adăpost în care să încăpeţi toţi. Puteţi folosi lemne sau, dacă vă număraţi printre fericiţii ce au zăpadă, în zăpadă.
Numiţi adăpostul şi confecţionaţi un semn care să-i arate numele, ca un fel de firmă (din carton, pânză, lemn, piatră, etc). Faceţi poze în timpul construirii lui. Nu uitați! Trebuie să fie prezentă toată patrula, să aveţi la voi un element scout şi mai ales, să vă distraţi!".

Aşa ca sambătă, înaintea întalnirii obişnuite, două patrule COLIBRI şi MCC au petrecut câteva ore prin pădure construind fiecare câte un adăpost. Cum cercetaşii respectă natura, nu s-au repezit să taie copaci pentru asta, ci au ales o zonă care să le uşureze construcţia (doi copaci deja doborâţi de vânt), zonă care avea şi materia primă, crengi uscate.

Începutul

Adăposturile prin contur

Fiecare la casa lui

Desigur că la întoarcere nu se putea fara ceva joacă prin zăpadă şi aproape de final, testarea abilitaţilor de căţărători, mă rog mai mult sau mai puţin cătărători :)

Iar la intalnirea cu toata trupa, ca să se păstreze atmosfera, s-a exersat mersul pe "schiuri" :)

Lumina Pacii 2009 - Pascani Sa dam lumina mai departe

2009-12-25T17:41:00.013+02:00

In perioada 20-25.12.2009 cercetasii din Pascani au dat mai departe Lumina primita la Iasi.
Pe 20 decembrie au fost doua ceremonii simultane. Una la biserica Înălţarea Domnului (capela) si una la biserica Adormirea Maicii Domnului (de langa scarile mici) .

La prima, cercetasii au fost primiti cu bratele deschise de catre parintele protopop Pavel Postolache. Acesta le-a urat bun-venit chiar in timpul liturghiei, explicand credinciosilor aflati de fata ce este Lumina Pacii si cine sunt cercetasii ce au adus-o. Majoritatea celor prezenti au luat lumanari si au raspandit Lumina in familiile lor, biserica aratand ca in noaptea de Inviere.

La cea de-a doua, la sfarsitul slujbei tinute de parintele Călăraşu, a fost prezentata semnificatia Luminii Pacii si cercetasii nostri au impartit gulgute cu lumanari aprinse credinciosilor, transmitand astfel un indemn de pace tuturor.

Pe data de 24 au participat la slujba de vecernie in biserica Sf. Parascheva (de la piata din vale). Si aici cercetasii au adus Lumina de la Betleem in fata Sfantului Altar iar parintele Olaru i-a primit si binecuvantat. Acestia au impartit-o apoi credinciosilor iar la final, asa cum sade bine in Ajunul Craciunului, au cantat colinde impreuna cu ceilalti copii din parohie, fiind rasplatiti cu bunatati.

In prima zi de Craciun, Lumina a ajuns si la biserica Sf Gheorghe (din Fantanele). De la lupisori, la exploratori si lideri, fiecare a luat cate o gulguta si o lumanare aprinsa si, in acordul colindelor, au impartit credinciosilor gulgutele aprinse, urandu-le sarbatori fericite si pace in familii. Parintele Cristea a vorbit despre cercetasi, a felicitat initiativa de a aduce Lumina si pace in case acum de sarbatori si a rasplatit colindatorii cercetasi.

Multumim din suflet preotilor din Protopopiatul Pascani care ne-au sprijinit in desfasurarea acestei activitati pentru intaia oara in orasul nostru!

Serbarea de Crăciun

2009-12-23T12:09:00.010+02:00

Desigur în preajma Sărbătorilor de iarnă nu putea să lipsească tocmai serbarea! Aşa că toţi cercetaşii din centrul nostru local şi-au adus contribuţia la ea. Mai jos puteţi urmări câteva imagini sugestive.

Lumina Pacii 2009 - Iasi

2009-12-19T20:14:00.003+02:00

Mai intai o scurta prezentare a evenimentului.

"Şi în acest an noi, cercetaşii, dorim să transmitem gândul nostru de PACE celor de lângă noi prin proiectul ce se defăşoară în preajma Crăciunului, Lumina Păcii De La Betleem.
Proiectul Lumina Păcii de la Betleem a fost iniţiat de un grup de cercetaşi din Viena care au preluat ideea televiziunii publice austriece, ORF,în urmă cu aproape 20 de ani.
Lumina este un simbol la Păcii şi al Ecumenismului, reprezentat de o flacară aprinsă la grota din Betleem, unde s-a născut Iisus Hristos, şi distribuită apoi în toată Europa şi peste ocean cu ajutorul cercetaşilor.
Prin mesajul acestui simbol promovam deschiderea si acceptarea fata de ceilalti si non-violenta ca metoda de reactie la provocarile zilnice; promovam ecumenismul facilitand dialogul intre crestini prin colaborarea la raspandirea acestui mesaj care ne cheama la PACE.
Raspandirea Luminii Pacii de la Betleem este o activitate realizata in stransa legatura cu actul Nasterii Domnului Iisus Hristos, fiind ca o completare a mesajului transmis cu ocazia Craciunului." Sursa: http://www.luminapacii.ro/

Asa ca sambata 19 decembrie ora 8:30, 20 de cercetasi asteptau nerabdatori, in ciuda gerului naprasnic (-15⁰C), sa plece spre Iasi. Pe tren ca sa nu somam, ne-am facut fiecare cate o gulguta ca sa avem in ce aduce Lumina la casele noastre.

Nu stiti ce e o gulguta? Este un mic paharel de hartie, suport pentru o candela mica, suport care arata cam asa http://badorgood.com/foto/gulguta-cu-sfat-bun-142133

Conform programului la ora 11:00 intram in Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" pentru a asista la Sfanta Liturghie. Spre finalul acesteia, Lumina Pacii este adusa in biserica de catre cercetsai si depusa in fata altarului, prilej de ni se reaminiti semnificatia acestui eveniment. Apoi pe rand toate centrele locale prezente si-au aprins felinarul, candela sau ce si-a adus fiecare.

Asa cum sade bine in preajma Craciunului, la incheierea ceremoniei, am mers cu totii alaturi, in casa episcopala, pentru a-l colinda pe PS Petru Gherghel, episcopul romano-catolic de Iaşi.

Cum unii cercetasi incepeau deja sa-mi roada urechile de foame :), de aici am mers direct la gara, la Mc Donalds, ca sa ne mai incalzim si sa mancam cate ceva.
Apoi in tren si spre casa. Nici nu am stiut cand a trecut timpul pana la Pascani, fiindca ne-am nimerit in acelasi vagon cu cercetasii din Pildesti. Ce a urmat nu e greu de imaginat: voie buna, cantece, jocuri, etc. Cu alte cuvinte o calatorie placuta, in stil cercetasesc.

Un ultim popas in gara pentru impartirea Luminii tuturor cercetasilor participanti si calatorilor care s-au aratat dornici s-o ia, apoi spre case la un ceai cald.

Actiunea va continua si in zilele urmatoare prin aducerea Luminii in biserici si impartirea ei.

InfoScout - prima editie tiparita

Cum se fac gulgutele

Ceremonia

" Mica excursie la Iasi a fost intr-o zi in care, desi era foarte frig afara, Lumina Pacii de la Betleem ne-a incalzit trupurile si sufletele. Cantarile de la slujba din biserica Romano-Catolica ne-au inveselit, iar colindele ne-au adus deja atmosfera de Craciun in inimile noastre!
Pana la urma, gerul de-afara ne-a doborat si, lihniti de foame, ne-am dus la Mc Donald`s sa ne facem "plinul". Ne-am distrat, desi a fost doar o masa de pranz. Insa prietenii de langa noi au schimbat total atmosfera fata de mesele obisnuite pe care le avem deobicei singuri sau cu familia.
Mie mi-a placut foarte mult faptul ca am petrecut timpul altfel, impreuna cu prietenii mei, decat sa stam mai tot timpul in fata calculatorului sau plictisiti la televizor, de aceea, nu pot spune decat ca:
SUNT MANDRA CA FAC PARTE DIN CERCETASIE!" - Mioara

"A fost foarte frumos la Iasi asatzi, mai ales slujba de la catolici si biserica.... Sper sa mai fie activitati de genul asta. Am inghetat putin dar a meritat. Am ajuns cu LUMINA acasa. A fost o activitate deosebita, sper sa mai facem si de Paste....Gata Oricand!" - Alex

"A fost foarte frumos astazi.........(insa am cam inghetat)......dar sunt sigura ca tuturor le-a placut foooooarrte multttttt.............sper sa mai avem multe iesiri ca aceasta de astazi,.............." - Stefana

"Astazi a fost super la Iasi! Sac, sac pt cei care nu au fost :P(am glumit ) Nu stiu ce au pierdut. A fost super si o vreme faina. Nu am mai asistat la asa ceva si nu am mai auzit dar a fost fain si sper ca aceasta Lumina sa va dea sanatate, bucurie si tot ce va doriti. SARBATORI FERICITE LA TOTI!" - Madalin

1 Decembrie Ziua Nationala a Romaniei

2009-12-01T18:49:00.008+02:00

Ca orice roman si mai ales cercetas fiind, nu poti sa nu aduci un omagiu inaintasilor care cu pretul unor mari sacrificii au reusit sa creeze Romania asa cum o stim azi. Chiar daca e putin ciuntita fata de 1918, chiar daca politicienii nostri nu s-au schimbat prea mult de pe vremea lui Caragiale, chiar daca acum trecem prin vremuri grele (cum a fost cam tot timpul pe aceste meleaguri) este totusi tara noastra si o iubim.
Asa ca am participat si noi la festivitatile organizate de municipalitate cu aceasta ocazie. Festivitati care au inceput cu depunerea de coroane la troita din Fantanele, au continuat cu o mica slujba de pomenire a eroilor neamului la capela din deal si s-au terminat prin depunerea de coroane la monumentul eroilor din incinta bisericii Sf. Voievozi.