1 Iunie in natură

Am participat si noi la acest eveniment sincron, in care au fost implicate centre locale din toata tara. La Pascani lucrurile au fost la o scara mai modesta, asta si fiindca o parte din lideri (si asa putini) erau implicati in alte activitati (lupisorii erau la Tecuci, cativa temerari si explo erau la Valea Lupului - la activitati organizate de alte centre locale).
Activitatea a fost dedicata exclusiv copiilor de varsta temerarilor, fiindca lupisorii au avut partea lor de activitate chiar de 1 iunie (cand au reusit sa fie sufletul evenimentului, fapt remarcat de toata lumea, inclusiv mass-media locala).

S-au strans cca 35 de copii (jumatate fiind cercetasi).
S-a inceput cu formarea cercului si o scurta prezentare a cercetasiei pentru noii veniti.
A urmat un joc de cunoastere, dupa care s-au format 7 patrule mixte care si-au ales un nume si un strigat, conform traditiei cercetasesti.
Programul propriuzis a constat intr-o intrecere intre patrule, cu mai multe probe.
Intai au fost trimise in oras unde aveau de indeplinit un set de provocari, unele mai serioase, altele mai hazlii.
Apoi au revenit in parc pentru parcurgerea contra cronometru a unei punti stil comando, amenajata pe o distanta de cca 10 m, intre doi copaci. Desigur, totul in perfecta siguranta, concurentii fiind asigurati.
Programul cuprindea mai multe probe, atat sportive cat si teoretice, dar o ploaie strasnica ne-a fugarit in sediul nostru, camaruta din Palatul Copiilor aflat in apropiere.
Aici, cat s-a facut jurizarea probelor efectuate, copiii s-au putut bucura de un atelier de facepainting si cantece de chitara + o punga maaare cu dulciuri.
A urmat festivitatea de premiere, unde au primit cu totii diplome iar primele trei patrule clasate si medalii (facute din cordelina, inclusiv migaloase medalioane - realizate de exploratori). De asemenea exploratorii ne-au ajutat pe tot parcursul programului, atat la City Quest cat si la proba sportiva.
Dupa zambetele largi de pe fetele lor si faptul ca nu se mai dadeau dusi, cred ca toti copii s-au simtit foarte bine pe parcursul celor 3 1/2 ore cat a durat activitatea.
In plus cred ca am mai pus de-o patrula din noii veniti :)

Tecuci 2010

Prima incercare de a participa cu lupisorii nostri din CL Crinii Pascani la un Camp consideram ca a fost o reusita. Vineri 28 mai am pornit intr-o adevarata aventura plecand cu 10 lupisori din Pascani si noi, doi lideri- pe o adevarata furtuna, cu inima cat un purice, spre Tecuci- cam 4 ore de mers cu trenul si 1 ora intre statii. Am plecat la ora 16 din Pascani si am ajuns la ora 21 in Tecuci, unde ne-au asteptat la gara cercetasi exploratori din CL Tecuci. Am mers direct pe Insula Cercetasului unde Festivitatea de deschidere a Campului era in plina desfasurare - ne-am aliniat si noi cu cele 2 patrule ca adevarati cercetasi ce eram si ne-am asteptat randul sa ne facem prezentarea. Nu prea stiam noi ce aveam de facut dar, organizatorul acestui camp Viorica Sava a fost alaturi de noi si totul a decurs OK. A sosit timpul si pentru cazare imediat ce s-au prezentat toate centrele locale, iar noi fiind cu lupisori si pentru prima data intr-un camp am solicitat sa stam la un camin, iar organizatorii au facut tot posibilul si le multumim inca odata pentru acest lucru pe acesta cale atat lor cat si conducerii Liceului Agricol Tecuci unde am fost cazati.
Sambata pe o vreme absolut superba am mers cam la 30 Km de Tecuci- In Padurea Buciumeni unde lupisorii au facut patrule noi cu alti lupisori din tara si vreau sa va spun ca au format 7 patrule a cate 8 lupisori fiecare- si au pornit in aventura cunoasterii urmarind firul unei povesti in care trebuiau sa salveze o printesa, apoi au colorat/ desenat/ pictat/ si nu in ultimul rand s-au intrecut in activitati sportive si cum organizatorii au incercat sa parcurga toate ariile de dezvoltare la final ne-am aliniat cu totii lupisori si lideri si am parcurs un traseu de aproximativ 2 Km pentru a ajunge la Manastirea Buciumeni loc de liniste si de reculegere pentru toata lumea.
Dupa atatea activitati seara am incheiat-o cu un adevarat foc de tabara.
Duminica dimineata surpriza mare- Festivitatea de Premiere unde 2 lupisori de la noi au luat locul I ii si unul locul al II lea- apoi am facut un adevarat mars prin orasul Tecuci de la Insula Cercetasului la Statuia Cercetasului ( impresionant cateva sute de cercetasi in acelasi gand si cu aceleasi cuvinte pe buze).
Ce sa va spun, cu acest prilej Primaria orasului Tecuci a refacut cele 4 placi de pe soclul statuiisi i s-a facut inaugurarea. S-au depus coroane si din partea Cercetasilor si a Primariei dar lucrul cel mai frumos a fost acela de a depune Promisiunea intr-un cadru atat de festiv- si pentru ca noi am mers cu lupisori ce aveau depusa promisiunea numai unul nu avea- a depus si din partea CL Pascani un lupisor promisiunea. La final fiecare Centru Local a trecut si a salutat specific prin fata statuii si a stafului.
Nu am plecat din Tecuci fara sa trecem prin Parcul orasului. Este cu adevarat mirific.
Un sfarsit de saptamana petrecut la Tecuci pe care nu o sa il uitam- atat noi liderii cat si lupisorii nostri asa de usor. O felicit pe Viorica Sava pentru tot ceea ce a facut si face.
BRAVO! BRAVO! BRAVO!
Genoveva si Lucia

ScoutIS 2010

Pe data de 30.05.2010, un grup de temerari si explo, condusi de Oana Togan, sefa centrului local, au participat la SCOUTIS 2010, eveniment organizat de cercetasii din Valea Lupului.
Mai multe detalii pe siteul organizatorilor la:
http://lupiicercetasi.blogspot.com/2010/05/scoutis.html

Intâlnire cu CL "Adormirea Maicii Domnului" Pildeşti

Azi am avut prilejul să întâlnim nişte oamneni deosebiţi, oameni care îndreptăţesc întru totul zicala "omul sfinţeşte locul". Şi poate nu întamplător o buna parte dintre aceştia erau cercetaşi.

Cum am ajuns destul de devreme, gazdele, prin amabilitatea domnului director Fr. prof. Daniel Ciobanu, au avut amabilitatea să ne conducă întâi prin incinta liceului "La Salle", una din realizările cu care locuitorii Pildeştiului se mândresc. Şi au şi de ce! Este una din cele mai frumoase, bine dotate şi organizate instituţii de învăţământ pe care am văzut-o.
Multe piese de mobilier şi alte lucrări care împodobesc holurile şi sălile de clasă sunt făcute chiar de elevii de acolo.
Doritorii pot afla mai multe amănunte la:
http://www.lasalle.ro/MARCOS/Scoala_LaSalle_Pildesti.html

Apoi am trecut pe ternul de sport al liceului pentru a ne cunoaşte mai bine. După clasica împarţire pe patrule mixte (de fapt erau super-patrule de cca 20 cercetaşi) au urmat câteva jocuri de cunoaştere, urmate de altele mai dinamice ca Şarpele sau Ştafeta.
În jurul orei 11 am pornit câtre căminul cultural, pentru a urmări un spectacol organizat în cinstea congregaţiei surorilor "Maestre Pie Venerini", în româneste "Devotatele Învãtãtoarei Venerini", de la numele fericitei Rosa Venerini, fondatoarea Congregatiei. Se sarbătoreau 10 ani de prezenţă a acestei congregaţii în Pildeşti.
Timp de aproape două ore, am avut prilejul să urmărim un foarte reuşit spectacol prezentat de copii: cântece, poezii, scenete, dansuri. Ca de obicei deliciul l-au făcut cei mai mici, dar au impresionat şi dansurile populare prezentate, prin acurateţea lor (deşi protagoniştii nu depăşeau gimnaziul).
În micile pauze, fratele Jesus Sagredo ne mai împărtăşea căte ceva din viaţa şi istoria asezării.
Din păcate, după terminarea spectacolului, vremea s-a răzbunat pentru căldura sufocantă de dimineaţă şi ne-a adus o ploaie zdravănă, ploaie ce a facut să cadă planurile de a lua pranzul în lunca Moldovei şi a continua acolo cu jocurile.
Aşa că am fost nevoiţi să luăm o gustare chiar în holul casei de cultură şi tot acolo să ne umplem timpul până la plecarea trenului, cu câteva jocuri şi cântece.
În ciuda vremii care s-a suparat un pic pe noi la final, a fost o întâlnire foarte frumoasă din care am avut ce învăţa.

Stagiul de animaţie de la Codrii Paşcanilor

În perioada 8-11 aprile, a avut loc la Paşcani stagiul regional de animaţie, stagiu care a adunat 21 de participanţi de la centrele locale din Moldova şi numai.

Vă las acum în compania gâdurilor exprimate de una din participantele la stagiu, participantă care a avut amabilitatea să-mi permita reproducerea lor aici.

Pagină dintr-un jurnal reflexiv

Cercetaş, pe cine iubeşti? Ştii că eşti la Tribunalul Tăcerii? Povesteşte-ne visul tău şi o să-ţi arătăm ce a născocit fantezia Pictorului... cuvinte magice al căror înţeles ascuns aveam să-l descopăr ceva mai târziu...
O ultimă ocheadă în jur. Nu mi-am uitat nimic. Verific chingile rucsacului adulmecând izul încă persistent de cozonac. Pornesc la drum cu sufletul încărcat de un amestec aproape nefiresc de încântare şi teamă. Imi doresc să urmez un curs de animaţie încă de pe vremea când nu ştiam că există, iar acum mi s-a ivit ocazia. Încantare, clar! Dar teamă...?? Poate datorită meleagurilor, a oamenilor noi, sau, mai bine, teama de a nu mă purta prea formal într-un cadru cu totul nonformal...
Punctul terminus se dovedeşte a fi un loc împădurit, ferit de zgomotul civilizaţiei, un spaţiu parcă suspendat în timp, în inima căruia s-a cuibărit hanul transformat de imaginaţie într-un tainic castel medieval. În interior e forfotă. Descopăr cunoştinţe mai vechi, dar şi lideri noi cu care mă împrietenesc repede, fără acea sfială caracteristică oricărui început. Simt cum problemele existenţei cotidiene se estompează, hârtii-rapoarte-examene-responsabilităţi-dureri, chiar şi tristeţea crizei sunt uitate pentru câteva zile, lăsând loc dorinţei de a trăi clipa din plin, într-un univers al bunei dispoziţii.
Cercetaş, pe cine iubeşti? Aminteşte-ţi visul tău şi poate vei afla ce e Corabia nebunilor...
Ar fi greu de cuprins în câteva cuvinte tot ce a urmat. Dacă într-o pastilă găsim într-o formă comprimată esenţa unor elemente folositoare organismului, tot aşa, la acest stagiu, fiecare zi a concentrat o multitudine de jocuri, informaţii, discuţii-dezbateri-analize-interpretări, discuţii la dezbateri, simulări sau puneri în practică pe viu pentru fişele de activităţi minuţios gândite, glume, cântece, provocări de tot felul şi multe alte ingrediente miraculoase, seminţe de idei pe care fiecare participant le-a luat cu sine pentru a le îngriji mai târziu în pământul de acasă. Tinereţe, entuziasm, foarte bună pregătire, spirit ludic şi multă seriozitate în muncă, sunt câteva dintre calităţile pe care le-am observat la cei trei dirijori ai sesiunilor, care se constituie în tot atâtea dovezi că lucrurile ies întotdeauna la superlativ când le faci cu pasiune. De altfel, în acea atmosferă, diferenţele de vârstă sau de orice altă natură nu mai contau, pentru că cercetaşul înţelege că oricine poate transmite ceva din partea lui de viaţa, că realitatea are atâtea faţete câţi privitori găseşte şi de aceea acceptă cu bucurie diversitatea părerilor, fiind încântat de tot ceea ce mintea umană poate crea într-un scop constructiv.
Hei, cercetaş, pe cine iubeşti ?
Iubesc soarele şi ploaia, abisurile înălţimilor şi profunzimile mării, pastelul cald al înserării şi prospeţimea din fiecare răsărit…iubesc pamânt şi cer, mlaştini şi stele…dar, mai presus de toate, îl iubesc pe Creator.
In cancelarie îmi sunt cerute amănunte. Gândesc ca dacă tot mi-am luat pastila de fericire, e timpul s-o transmit şi altora. Mai ales că nu are efecte adverse. Constrânsă de timpul scurt al pauzei încep să exemplific un joc, să povestesc energic cum am participat la o cursă imaginară de cai, în care Pârjoală, calul pe care pariasem, a pierdut în ultima clipă împiedicându-se de un obstacol la fel de imaginar, să arăt cum se mişcau găina, cocoşul, caii şi căluţii dintr-o binecunoscută poveste. Peste întinderea albă a unei condici o voce clară mă compătimeşte : Trebuie s-o înţelegeţi, trăieşte încă în lumea de acolo…Devin mai atentă şi mă uit în jur: simpatie, nedumerire, acceptare, indiferenţă... Mă întorc cu ochii minţii la oamenii din „ acea lume”, idealişti pentru care un zâmbet valorează mai mult decât tot aurul din lume, ai căror ochi sinceri te lasă să le pătrunzi până în străfundul sufletului. Neavând nimic de ascuns, ei sunt conştienţi că nu informaţia face diferenţa, ci modul în care noi ne folosim de ea. Si iarăşi îmi îndrept gândul de data aceasta spre adolescenţa mea, nu aşa cum a fost, ci aşa cum aş fi vrut să fie…
Cercetaş, îndrazneşte şi spune : Pe cine iubeşti ?
Iubesc şi-atât. N-ar trebui să fie de ajuns ?…
De obicei, la întâlnirile cercetăşeşti îmi vin în jur de zece lupişori. Săptămâna aceasta au venit de trei ori mai mulţi. Cât o clasă întreagă ! M-am gândit că pe undeva a răsuflat informaţia că m-am întors cu jocuri noi, apoi mi-am dat seama că e primăvară, iar copiii, sătui de spaţiul închis al unei camere, au nevoie să-şi umple timpul liber cu activităţi plăcute şi antrenante. Alternative sunt puţine sau mai deloc, şi apoi tot noi, adulţii, ne plângem că nu-i putem urni din faţa calculatoarelor. In plus, au nevoie de un spaţiu în care regulile nu le sunt impuse din exterior, ci le creează singuri, în care au parte de atenţie, un mediu în care le sunt dezvoltate personalitatea, creativitatea, spiritul de iniţiativă, aptitudinile şi pasiunile prin intermediul jocului, în care capătă sentimentul propriei valori. Ar putea la fel de bine să fie copilul meu sau al tău …
Si totuşi, cercetaş, pe cine iubeşti ? Hai, spune-mi crezul tău !
Iubesc arta în toate manifestările ei şi chiar mai mult…Iubesc oamenii şi frumosul din oameni pentru că ştiu că toţi putem fi fericiţi oriunde şi oricând atunci când ştim cum să privim.
Aşa cum am perceput-o eu, cercetăşia nu este o lume aparte, ci o stare de spirit. Ea, cercetăşia, are porţile deschise pentru oricine crede că poate aduce o îmbunătăţire lumii în care cu toţii trăim. In schimb, oferă o varietate de metode şi mijloace, extrem de utile în viaţa de zi cu zi, aşa cum a fost şi în cazul Stagiului de Animaţie de la Paşcani.

Ana Moşescu
Iveşti, 18.04.2010

Mai multe despre cercetaşii din Iveşti puteţi afla la:

http://anamosescu.wordpress.com/

Hike Hălăuceşti 01-02.05.2010

Primul hike adevărat, cu foc de tabără, stat la cort şi toate cele.
De data asta am fost invitaţii lui Cornel, la el acasă, la Hălăuceşti, în lunca Siretului.
Dar mai bine o las pe Bianca să vă povestească cum a fost ...

Jurnal
1 - 2 mai , Hălăuceşti
Azi îmi încep jurnalul de cercetaşă şi sunt foarte entuziasmată de faptul că aici am trăit experienţe de neuitat. Prietenii, distracţia şi munca în echipă.
Liderii acestui grup au ştiut să ne unească, s-au comportat frumos, ne-au învăţat lucruri noi despre cum să salvăm viaţa unei persoane. Liderul Corneliu împreună cu câţiva voluntari ne-au exemplificat şi demonstrat acest lucru.
Am învăţat Codul Morse şi semnele de pistă.
În hike-ul de la Hălăuceşti, temerarii s-au apropiat mult mai mult de exploratori, cel puţin aşa mi s-a părut mie. Momentul de distracţie a fost atunci când am urcat în tren şi am început să cântăm, încurcându-ne şi iar încurcându-ne.
Când am ajuns la destinaţie, am fost întâmpinaţi de liderul Corneliu, după care am căutat locul perfect pentru stabilirea corturilor. Ne-am împărţit pe două grupe: una pentru a strânge crengi, iar cealaltă pentru prepararea mâncării. Cum am terminat cina copioasă facută la ceaun, ne-am strâns în cerc pentru focul de tabără. Liderii ne-au dat banane umplute cu ciocolată, am cântat, iar la un moment dat doamna Oana i-a dat lui Titus cuvântul. Când am auzit numele "Bianca", deja inima îmi bătea din ce în ce mai tare, iar Zuzu mi-a zis că ceva special se va întâmpla. Şi chiar aşa a fost. Am fost invitată în cerc, unde fiecare lider a prins steagul României, prin urmare şi eu. Am repetat după Titus, m-am şi încurcat...emoţiile astea!
După ce am primit eşarfa, chiar nu mai aveam nici un fel de emoţii. Chiar mă simţeam ca un adevărat cercetaş, având eşarfa la gât. Parcă aveam mai multă încredere în mine, mai mult curaj. După promisiune au mai urmat câteva cântecele acompaniate de Răzvan. Când s-a dat stingerea, am mers la corturi, m-am îmbracat în ceva lejer, apoi am jucat jocul propus de Mioara, în cortul unde s-au stabilit Hubba-Bubba, Colibri şi K2.
A fost foarte interesant, dar în acelaşi timp şi amuzant. În momentul când gluma a încetat şi Moş Ene a venit pe la gene, am adormit cu gândul la ziua urmatoare.
M-am trezit la ora 7:00. Sincer, eu am dormit foarte bine şi cred că şi ceilalţi.
În a doua zi micul dejun consta în margarină, dulceţă, sandwichuri, finetti şi ceai. Yammm..
Unii dintre noi au plecat deoarece aveau teze în următoarele zile. Cât timp a fost plecat Titus şi doamna Aurica, am jucat nişte jocuri coordonate de doamna Lucia. La venirea lui Titus am făcut puţin exerciţiu fizic împreună cu exploratorul Răzvan. A fost distractiv. Vreo oră , două am stat relaxaţi, jucând jocurile preferate, cum ar fi : "Ha!Ha!", "Şoseta" şi altele...
Ne-am dat fiecare cu părerea, am rupt cercul şi apoi am pornit spre gară. În tren am arătat ce obosiţi eram după două zile de hike. Am văzut ce înseamnă munca şi distracţia.